Personalitatea Reginei Maria a fascinat și a suscitat un interes puternic în rândul istoricilor dar și al publicului larg, iar acest interes a crescut în intensitate, mai ales de-a lungul ultimelor decenii; mai mult decât atât, celebrarea Centenarului Marii Uniri a însemnat încă o oportunitate pentru pasionați, de la cercetători la istorici, de a aborda teme de cercetare dedicate rolului Reginei Maria în istoria României, dar mai ales privind activitatea și implicarea sa în timpul primei conflagrații mondiale, precum și în anii interbelici. Demersurile de publicare au vizat mai ales sfera memoriilor și jurnalelor (unele reeditate sau suprapuse), dar nu numai, și au însemnat apariții mai ales la edituri românești, dar și la edituri străine. Sunt de menționat, bunăoară, Însemnări zilnice, vol. I-X, 1996-2013 (apărute la mai multe edituri), Povestea vieții mele, apărută în trei volume încă din interbelic, la scurtă vreme după apariția ediției în limba engleză a lucrării (The Story of My Life, Londra, 1934-1935) și mai recenta Maria. Regina României. Jurnal de război 1916-1918, în trei volume, apărute la Humanitas (2014-2015), sub îngrijirea lui Lucian Boia. În rândul biografiilor dedicate Reginei Maria, se distinge lucrarea elaborată de Hannah Pakula și apărută încă din anii 1980, în SUA (The Last Romantic. A Biography of Queen Marie of Roumania, New York, 1984), tradusă de altfel și publicată și în limba română (Curtea Veche, 2019).
Volumul de față abordează o temă care, deși este îndeobște cunoscută istoricilor, a fost multă vreme mai degrabă ocultată, din rațiuni de protejare a imaginii reginei; ne referim la relația sa romantică cu prințul Barbu Știrbey, ce s-a întins de-a lungul mai multor ani, chiar decenii, începând cu 1907. Lucrarea se întemeiază pe scrisorile expediate Reginei Maria de către Barbu Știrbey (în perioada cuprinsă între anii 1909-1937), scrisori păstrate în Fondul Regina Maria. Corespondență, Diverse, din cadrul Arhivelor Naționale ale României.
Studiul introductiv aduce în lumină profilul lui Barbu Știrbey, ascendența și traiectoria unui personaj ce s-a aflat în penumbra cuplului regal Ferdinand-Maria, oferind sfaturi sau influențând decizii. El însuși nepot de domn și fiu al lui Alexandru Știrbei, Barbu Știrbey ar fi întâlnit-o pentru prima oară pe viitoarea regină în 1907, în contextul agitațiilor și tensiunilor generate de răscoală, mărturii în acest sens fiind oferite de Anna Maria Callimachi în a sa Lumea era toată a mea. Amintirile unei prințese, Corint, 2015 (în varianta princeps, în limbă engleză, titlul original este Yesterday was mine, Falcon Press, 1952). Ofițer de ordonanță în suita principelui Ferdinand în timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic (1913), Barbu Știrbey avea să devină administrator al Domeniilor Coroanei (1914), membru de onoare al Academiei Române și, pentru o foarte scurtă perioadă de timp, chiar prim-ministru al României (iunie 1927).
Elaborate în limba franceză, scrisorile integrează formule de adresare criptate, (ca măsură de prevedere menită să ascundă natura relației dintre cei doi), iar acestea iau forma unor alăturări de litere aparent fără noimă, dar care reprezintă de fapt secvențe de acronime ce apar ca un laitmotiv, în majoritatea scrisorilor; cel mai des întâlnit este ilymm (acronim pentru engl. I love you, my Marie), dar sunt prezente și ilymmily – (I love you, my Marie, I love you), mmily (My Marie, I love you) sau mai simplul Ily (I love you). Acestea sunt inserate fie la începutul scrisorii, în dreptul datei, fie sunt intercalate în text sau chiar la sfârșitul acestuia.
Textul scrisorilor trădează emoție, nostalgie și pasiune, chiar dacă tonul acestora este unul mai degrabă ponderat („primele zile ale despărțirii sunt cele care mă derutează cel mai mult, pare că atât de multe lucruri au rămas nespuse, iar sentimentul de a nu mai putea comunica apasă trist asupra tuturor gândurilor. ILYMM… gândul meu ILYMM vă însoțește cu dor și, în ciuda tristeții, vă aprobă din toată inima bucuria de a schimba atmosfera), iar adresarea este cea a unui supus față de Regina sa. Totodată, există pasaje din scrisori care pot trimite însă cu gândul la unele puncte de vedere care au fost împărtășite în epocă de unii contemporani (precum Constantin Argetoianu). Bunăoară, la sfârșitul scrisorii datate 29 iunie 1925, Barbu Știrbey o roagă pe Regină să păstreze, pentru Shadow (principesa Ileana-n.n.) „printre sărutările din partea dumneavoastră, și una caldă și afectuoasă, de două ori caldă și afectuoasă, ca nevenind doar de la dumneavoastră. ILYMMILY, Ich habe Sehnsucht. Ily, Ily. Don’t be too happy!“.