încerci să o ridici de sub praful aşezat
în straturi pe cărţi
I
frumusețe în răsfăţ cu muzici de şmirghel pe creier
la picamere tobe şi ferăstrău
încerci să o ridici de sub praful aşezat în straturi
peste cărţi
peste sufletele
în care lumina lină de seară
nu se mai cerne de ani şi ani
îi iei urma
pe sub jarul care dă să se stingă al florilor de
micsandră din sufragerie
pe sub icoane
peste grădinile împovărate de smog şi indiferenţă
ca să-i faci respiraţie bouche à bouche
după injecţia cu dreams on sale crescute în
Absurdistan
să-i opreşti sângerarea
să-i scoţi ovarele
în care cloceşte deja obosită o altă generaţie de
degeneraţi
să o scoţi din ghearele învelite în pluş
ale beției de a face rău
să o desfeţi
cu muzici de şmirghel
la picamere tobe cinele şi ferăstrău
îmbibate în sudorile reci ale trezirii din morţi
în altă viaţă în alte vremuri
să-i zgândări simţurile tocite de atâta trafic
de bocanci soldăţeşti
de frica
de celălalt
şi de întunericul în fierbere care curge viclean
chiar în miezul zilei în plin soare
și tu nu zici nimic nici tu nici el
ca și cum nimic nu se întâmplă
să-i smulgi cu cleștele
cu zâmbetul pe buze
din florile de septembrie negru miresmele dulci acrișoare mai grele ca lespedea
şi toate acestea în paradisul în descompunere din
colțul străzii
la vie en rose nu-i aşa
în descompunere rose-bonbon spre infranegru
II
tu în stop-cadru – târând de picioare frumuseţea celuilalt secol
acum poţi să-i spui pe nume –
e Nick Name
numele tuturor şi al nimănui
numele vântului sărat dinspre canale
numele tăcerii sub lacăte
şi tu o agăţi
cu cangea
din curgerea indiferentă a zilelor şi nopţilor reci
din irealitatea
fistichie și tare gureşă
trasă la strungul amăgirilor
după realitatea aseptică
din mintea cotropită de prea mult NU
şi nu ştii de ce faci asta
tu în stop-cadru – târând de picioare frumuseţea celuilalt secol
mursecată de haita lupilor tineri care
deja se sfâşie între ei
pentru un vârf de otravă poetică
pentru un ceas de veşnicie de trei zile
începând cu cea de alaltăieri
Gloriolă cu bicarbonat exploziv şi arsenic
pentru o bucăţică din
mica vicioasă poezia
tăvălită prin boscheţi şi trăscău
de minţi pierdute
prin realul cu o mie de mine-păpuşi
şi seringi cu ecstazy şi ură şi bale clorotice
cu grenade cu piper
– eh poeţi trei lei legătura –
o pui între oglinzile din hol
să-şi contemple rănile să se piardă în ea însăşi
– ţipăt şi vis –
să-şi tragă sufletul înainte să-ţi dea bineţe
ţie
mon ennemi mon frère ma fin mon couteau en
coeur
dar hulpave-s oglinzile
III
şi iei amprenta încă fierbinte a sufletului
când iese din om
dar ea
pentru ea e mai multă linişte în apele
îngheţate ale oglinzii
pe care se zvârcolesc
litere sărite din pagină din texte ipocrite
din textele nimicului cu scârţ
şi tu îi iei amprenta
degetelor
gracile
cu care alege din gloduri
aurul şi razele foarte reci
ale unor viitoare grădini
şi tu iei
amprenta flăcărilor în care cuvintele
îşi leapădă pieile vechi
îşi schimbă ADN-ul
ca să danseze după o muzică nouă
şi iei amprenta încă fierbinte a sufletului când iese
din om
pe o foaie de observaţie
pe cuţitul de disecţie
IV
tu – un contur al durerii în oglinda din hol
în oglinda din hol nu mai eşti decât un contur al
durerii
din care durerea s-a dus pe pustia neagră
şi te reinventezi din praf de stele şi şpan de
trandafiri trași în țiplă
şi cheaguri de sânge
din lumina chioară şi foarte rece a neoanelor din
mall-uri
din urlete
cărţi aruncate flăcărilor şi urii
din litere care dau să încremenească în carcasele
unor cuvinte
dar ce vei face cu scrâşnetul nisipului între dinţi
cu spuma vineţie de pe faţa câmpului de fiere și fier
cu frunzele prăbuşite de frig pe trotuare
şi zgârâi cu-n cui direct pe creier
literele
unui poem înfrigurat care luptă să supravieţuiască
nopţii de fier şi de fiere
da da
vezi cum îi ard
mocnit
literele şi cuvintele lângă un chip schimonosit de
spaimă
– o fi al tău o fi al ei o fi al tuturor –
(acolo ai exilat-o
– ca să o uiţi pentru totdeauna
ca pe o iubită capricioasă şi rea
ca să-i rescrii povestea vieţii cu leşia dimineţilor
pline de cruzime
când graniţele dintre tine şi ea sunt încălcate din
nou
poate de tine poate de ea)
şi murmuri un cântec încărcat de
tristeţe şi moarte
– şi murmurul e mai mult geamăt
e spinul în carne