Numărînd stelele în Evul Întunecat

Printre nenumăratele lucruri pe care ar trebui să le știu și nu le-am știut se află numele lui Tycho Brahe. Despre existența lui am aflat dintr-un serial american în care protagoniștii aveau de dezlegat o enigmă în raport cu harta astrală a lui Tycho Brahe. Prima dată am crezut că e un nume inventat, un fel de personaj danbrownian. Curiozitatea m-a împins în fața calculatorului și astfel am aflat că Brahe a fost cît se poate de real și cît se poate de vestit în Evul Mediu: un savant danez, un astronom genial, un matematician remarcabil.

Istoria învățată de mine (și de multe generații de dinainte de 1989) vorbea cu un oarecare dispreț despre Evul Mediu, supranumit Întunecat. Era prezentat drept un fel de perioadă de tranziție, ca și toate celelalte, pînă la apariția socialismului salvator al omenirii. Dacă ar fi să rezum într-o singură frază ce ne-a învățat istoria oficială despre Evul Întunecat, e cam asta: „Perioadă de cîteva secole în care cei bogați îi persecutau pe cei săraci, îi trimiteau în lupte care nu-i priveau și-i țineau în întuneric și neștiință“. În treacăt fie spus, abia după 1989 am aflat că Revoluția Franceză a mai fost cunoscută și sub numele de „Anii Terorii“. Pentru că asta a fost în realitate.

Tycho Brahe (14 decembrie 1546 – 24 octombrie 1601) a avut foarte mari merite. N-a fost doar astronom, ci și astrolog (a scris și horoscoape), și alchimist, și farmacist (a fabricat poțiuni împotriva sifilisului). În afară de asta, a lăsat în urmă și scrieri literare, una dintre ele fiind o odă în memoria fratelui său geamăn, mort la naștere. Provenind dintr-o familie bogată, a primit o educație aleasă, în sistemul universitar protestant atît la Copenhaga, cît și în universități germane. A fost influențat de spiritul lui Philipp Schwarzert (Philippus Melanchthon), discipol al lui Martin Luther, cel care a creat termenul de Psihologie.

Poate că tradiția vikingilor care citeau în stele ca să poată naviga îl determină pe tînărul nobil danez să se apropie de astronomie. Să privească cerul (telescoapele și luneta astronomică nu erau încă inventate) și să-și pună întrebări despre univers. Ba chiar să inventeze și să construiască instrumente cu care să exploreze cerul.

Cu ajutorul lor a reușit să facă măsurători de zece ori mai precise decît cele de pînă la el. Se spune că opera sa științifică în domeniu a marcat o ruptură în istoria astronomiei. Sute de nopți petrecute cu ochii spre bolta cerească și mii de calcule l-au ajutat să alcătuiască o hartă celestă în care a identificat în jur de o mie de stele. O mie de stele! Numărate, inventariate: infinitul astral obligat să se arate în hărțile finite ale lui Tycho Brahe.

În seara zilei de 11 noiembrie 1572, observă pe cer o apariție despre care afirmă că nu e o stea. Scrie chiar un tratat despre asta, De stella nova, publicată un an mai tîrziu. E vorba de ceea ce acum se numește supernova SN 1572, din constelația Cassiopeea, iar concluzile acestei lucrări zdruncină astronomia lui Aristotel (specialiștii știu de ce).

Nu sînt în măsură să analizez opera marelui savant danez, rămîn la suprafața lucrurilor. La povestea vieții lui Brahe, luat în derîdere cînd a greșit spunînd că o cometă a anunțat moartea lui Soleiman Magnificul, cînd, de fapt, sultanul turc a murit cu cîteva săptămîni înainte. Apărîndu-și convingerile cu putere, tînărul Tycho Brahe a ajuns, pe cînd se afla în Rostok, la un duel în care și-a pierdut nasul, umblînd toată viața, se spune, cu o proteză din aur și argint.

Înarmat cu pasiunea pentru astronomie și ajutat financiar de puternicii epocii, Tycho Brahe a construit în țara sa natală Uraniborg (templul lui Uranus) cel mai mare observator astronomic. Un observator astronomic, subliniez din nou, fără lunete sau telescoape, doar cu instrumente de observație proiectate de el și executate sub îngrijirea sa. E celebru cuadrantul de 5,5 metri construit în Augsburg, care a dus la o precizie fără precedent a măsurătorilor astronomice.

În 1584, construiește un alt observator astronomic, îngropat, cu camere subterane, unele dotate cu cupole, pe care-l numește Stjerneborg, palatul Stelelor.

Spre sfîrșitul vieții, după neînțelegeri cu autoritățile daneze care nu-l lasă să-și instaleze instrumentele pe un deal, se retrage la Praga, unde este numit matematician imperial la Curtea împăratului Rudolf al II-lea. Va muri în Capitala Cehiei, corpul lui fiind îngropat în Catedrala Notre Dame de Tyn, în apropiere de celebrul orologiu astronomic. Pe patul morții, îi spune discipolului său, Kepler, în latină: Ne frustra vixisse videar. Ceea ce într-o traducere aproximativă ar fi: „Ai grijă să nu se creadă că am trăit în zadar.“

Povestea acestui astronom genial despre care am auzit doar grație unui serial american m-a umplut de admirație. Ca un om care abia deslușește cel mult Steaua Polară și, uneori, Carul Mare, nu pot să nu fiu uimit de cele o mie de stele inventariate de Tycho Brahe, într-o lume fără telescoape și lunete, doar cu ochiul liber, ghidat de instrumente și de o pasiune continuă.

Nu știu dacă sufletul lui Tycho Brahe a ajuns printre stelele la care a privit cu atîta ardoare. Dar am aflat că un crater de pe Lună și un crater de pe Marte îi poartă numele. Nu, Tycho Brahe, nu ai trăit în zadar!