Din presa culturală
Cel mai recent număr al revistei MEMORIA (nr. 124/ 3, 2023) marchează Anul Iuliu Maniu, 150 de ani de la naștere și 70 de ani de la moarte, printr-un grupaj semnificativ de texte: Răspunsul domnului Iuliu Maniu la declarațiile referitoare la el făcute de domnul Tătărescu într-un discurs din 18 iulie 1945, apoi Iuliu Maniu și Fundația Iuliu Maniu în BIRE (Buletinul de Informații al Românilor din Exil) de Liliana Corobca și, în fine, Roman grafic interactiv despre viața și activitatea lui Iuliu Maniu, un dialog purtat de Mădălina Corina Diaconu cu Ioan-Aurel Pop. Reproducem aici un fragment din replica tăioasă și exemplară prin verticalitate morală pe care marele om politic Iuliu Maniu i-a dat-o lui Gheorghe Tătărescu, în urma atacurilor publice ale acestuia: „E falsă afirmația dlui Tătărescu cum că aș fi împiedicat convocarea unui consiliu de coroană pe care el l-ar fi inițiat pentru a fi decisă scoaterea României din război. Nu eu, ci doar Majestatea Sa Regele putea să convoace un asemenea consiliu. Or, Majestatea Sa cu mare înțelepciune a considerat că o astfel de inițiativă, într-o țară ocupată de trupele germane, nu ar fi făcut decât să provoace arestarea întregului consiliu, compromițând astfel orice acțiune viitoare. E falsă afirmația dlui Tătărescu cum că aș fi amânat acțiunea de încheiere a armistițiului, din contra, am desfășurat împotriva germanilor și împotriva dictaturii lui Antonescu acțiuni publice, și asta încă din prima clipă. În acest timp dl Tătărescu se simțea bine în compania dlui (Antonescu?) și se ținea la mare distanță de lupta politică pentru salvarea țării, care presupunea atâtea riscuri. Când dl Tătărescu a încercat să facă o alianță sub patronajul fostului Ministru al Afacerilor Străine Mihai Antonescu, acțiunea pe care o inițiasem era într-un stadiu avansat. E fals că am reținut o telegramă adresată din străinătate dlui Tătărescu. Acțiunea dlui Tătărescu prezenta pentru mine prea puțină importanță și prea puține garanții serioase și nu mă ocup de astfel de chestiuni. E fals că aș fi întârziat plecarea la Moscova a generalului Aldea, din contra, eu am fost primul care i-a semnat mandatul pentru a negocia în numele Partidului Național Țărănesc condițiile armistițiului. Așa cum se vede, afirmațiile dlui Tătărescu sunt tot atâtea minciuni. Totuși, dl Tătărescu spune adevărul atunci când afirmă că am refuzat să colaborez cu el și am refuzat oferta de a merge cu el la Moscova.“ De citit! l Din categoria aceasta a gesturilor publice care apără cu fermitate valorile morale și, în fond, apără adevărul face parte și textul concis și dens cu titlul „O sfidare“, publicat de Ana Blandiana în revista VIAȚA ROMÂNEASCĂ (nr. 9, 2023). Poeta ia atitudine în privința sentinței nedrepte din procesul torționarilor lui Gheorghe Ursu: „Unde au fost cei trei judecători, cu pensii speciale, ai Curții Supreme care au semnat achitarea torționarilor din procesul Gheorghe Ursu în cei 25 de ani, când s-au scris sute de articole, apeluri, proteste și s-au organizat zeci de dezbateri prin care societatea civilă românească n-a obosit să ceară și să argumenteze dreptatea în acest caz, devenit simbolic nu doar prin crima care pedepsea un delict de opinie, ci prin tergiversările care dovedeau solidarizarea mecanismului judiciar cu vechile structuri ale Securității? Ca om care am scris de nenumărate ori pe aceste teme și care mi-am dedicat aceste ultime trei decenii din viață realizării Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, mă simt umilită personal prin această decizie și simt sentința Înaltei Curți – și sunt convinsă că, asemenea mie, simt nu numai colegii mei de la Sighet și de la București – ca pe o incredibilă insultă și ca pe o revoltătoare sfidare a societății civile, o sfidare care pune sub semnul întrebării, încă o dată, atât de tulburea definiție a României ca stat de drept.“ l În numărul 9 al revistei ORIZONT, capitolul de interes central este grupajul dedicat lui Pascal Bruckner, cu prilejul ceremoniei de acordare a titlului de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara. Astfel, putem citi un admirabil text de laudatio, Pascal Bruckner, vizionarul semnat de Vasile Popovici, ca și discursul de mulțumire al celui omagiat. De asemenea, revista publică un excepțional eseu al lui Pascal Bruckner, intitulat Europa a iubit prea mult basmele, din care am ales frazele de început și de final, ca o invitație la lectură a întregului: „Căderea Zidului Berlinului în 1989 – se uită prea mult acest lucru – n-a fost atât victoria democrației, cât înfrângerea comunismului. Dovada, după 34 de ani, este că perimetrul democrațiilor liberale se îngustează pe zi ce trece, în vreme ce autocrațiile, teocrațiile și alte etnocrații proliferează. Regimul politic liberal (precum și modul de viață occidental) este detestat în Rusia, în China, în majoritatea lumii arabo-musulmane, precum și în Africa.“ Iar încheierea conferinței sună astfel: „În schimb, dacă armata lui Putin va fi învinsă sau ținută în șah, despoții de pe toate continentele se vor gândi de două ori. Democrațiile au ocazia să profite de acest moment istoric și să tindă spre un nou noiembrie 1989: să facă să cadă toate tiraniile, de la Pekin la Moscova, de la Teheran la Baku, fără să uităm Ankara, Caracas, Alger. La Havana și altele încă. Există o fragilă licărire de speranță în tenebrele barbariei.“ Analiza atât de pătrunzătoare a lui Pascal Bruckner n-a luat în calcul (nici n-avea cum, căci a apărut ulterior!) un element extrem de îngrijorător pe harta lumii, războiul din Israel, care complică teribil lucrurile. (Cronicar)
Semnal
sunt prea multe reviste literare? Avem convingerea că da, atunci când răsfoim puzderia de foi provinciale, lipsite de orice simț al valorii, care au cuprins ca o molimă toată țara până în cele mai neînsemnate localități și care n-au altă rațiune de a fi decât aceea de a satisface orgoliul unor veleitari: aceștia, prin producțiile lor inepte, compromit total ideea de creație literară autentică. Dar, atunci când, în acest peisaj supraaglomerat al publicisticii culturale de la noi, vede lumina tiparului o nouă revistă culturală decent făcută, ea se dovedește a fi fost necesară, își găsește imediat locul și se bucură de aprecierea cunoscătorilor. Și, evident, se cade a fi semnalată și încurajată. Mai ales atunci când acea publicație reprezintă un proiect personal, independent și apare prin efortul cultural și de finanțare al inițiatorilor săi, fără sprijin instituțional asigurat. Sunt mai multe reviste care ilustrează convingător acest tip de publicații culturale. În primul rând, e vorba despre de acum consacrata revistă clujeană NEUMA, unde, în cel mai recent număr (7-8, 2023), întâlnim multe semnături remarcabile sub texte care stârnesc interesul: Andrea H. Hedeș, Horia Gârbea, Gheorghe Grigurcu, Angela Baciu, Ion Cocora, Kocsis Francisko, Ioan Holban, Gheorghe Glodeanu, Flavia Adam, Sonia Elvireanu, Liviu Franga, Cosmin Andrei Tudor, Liviu Capșa, Gelu Negrea, George Volceanov, Emil Lungeanu, Elena Abrudan, Gabriela Chiran, Menuț Maximinian, Florica Bud, Dumitru Ungureanu și alții. l Un alt exemplu lăudabil este eleganta revistă pe care o scoate la Madrid poetul Eugen Barz. În numărul 2/ 2023 îi regăsim în sumar, printre alții, pe Ion Pop, Dorin Tudoran, Ioan Holban, Virgil Mihaiu, Antonio Patraș, Adrian Alui Gheorghe, Ioan Es. Pop, Adrian Lesenciuc, Lidia Vianu, Daniela Șontică, Leo Butnaru, Viorel Mureșan, George Vulturescu, Pavel Șușară, Cristian Muntean, Ovidiu Pecican, Ion Cristofor, Constantin Cubleșan, Mircea Bârsilă, Mircea Moț, Dan Grădinaru, adică un eșantion reprezentativ de scriitori români. l Semnalăm și ATITUDINI, revista de cultură care apare la Ploiești. În afară de Dan Gulea, redactorul-șef al publicației, în paginile revistei ne întâlnim cu nume prețuite de scriitori precum Constantin Abăluță, Ion Bogdan Lefter, Bedros Horasangian, Magda Răduță, Daniela Șontică și Cristian Muntean. l Nu are cum să lipsească din enumerare revista clujeană LA MONGOLU, ai cărei animatori principali sunt Ovidiu Pecican și Amalia Lumei, alături de care putem citi texte literare de Adrian Popescu, Gheorghe Schwartz, Lucian Vasiliu, Savu Popa, Monica Săvulescu Voudouri, Ruxandra Ivăncescu, Rodica Marian și Dan Grădinaru. l În fine, este de menționat și REVISTA LITERARĂ LIBRIS. LECTURI, TAIFASURI, STĂRI DE SPIRIT, care apare la Brașov sub conducerea lui Adrian Lesenciuc, secondat de Laurențiu-Ciprian Tudor. E o publicație elegantă, cu o impecabilă grafică de bun gust și cu texte bine scrise, care stârnesc in teresul, de la editorialul Critica literară ca filtru, semnat de Adrian Lesenciuc, și până la grupajul din creația poetei Kleopatra Lyberi (Grecia), cu care se încheie cel mai recent număr al revistei brașovene (nr. 2, 2023). (Cronicar)
Titluri noi
Dintre aparițiile editoriale primite la redacție semnalăm câteva. Pendulând permanent între volumele de critică și cele de poezie, Ion Pop pare să încline tot mai mult balanța spre a doua ipostază. După ce anul acesta a primit la Botoșani Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu“ – Opera Omnia, de curând a publicat un nou volum de versuri intitulat Proba focului (la Editura Limes). Am ales aici un poem expresiv prin reflexivitate și tonul elegiac: „Citind mereu texte după texte,/ am ajuns să mă gândesc tot mai des/ la oboseala punctului. Aș asemăna-o/ cu cea a alergătorului de la Marathon.// Dar în clipa asta/ nu mă pot gândi/ decât la punctul care voi fi.// Deocamdată pun virgule, puncte-puncte,/ și câte un mic popas pentru respirație – / punct-virgulă./ Mai respir, da,/ îmi trăiesc, cum spunea cineva,/ sfârșitul continuu. O amânare a strigătului./ Amânarea mea generală/ de pe vremuri, dintotdeauna, – / biet marathonist temându-se/ de strigătul lui victorios. // Nu foarte sigur că Perșii/ au fost alungați și învinși.“ l Chiar nu e o exagerare dacă afirmăm că Horia Gârbea scrie și tipărește cărți într-un ritm neobișnuit de accelerat. Alți autori nu apucă să termine de scris un articol pentru vreo revistă, în timp ce el se prezintă deja în fața cititorilor cu un întreg nou volum. Despre caracterul proteic al scrierilor sale am mai vorbit: traduceri, piese de teatru, eseuri, roman, poezie și acum – memorialistică. Nici nu s-a uscat bine cerneala tipografică de pe recenta sa plachetă de versuri, De 12 lei iarbă, că ne și oferă, iată, un alt titlu, Săgeată arzând. Istorii de familie și alte amintiri (la Editura Neuma). „Finitudinea existenței, dar și a memoriei sînt lucruri de care oricine se cuvine să fie conștient. De aici ideea de a publica paginile acestea acum… Săgeata care arde este desigur axa timpului pe care ne mișcăm ca flacăra de-a lungul unui fitil infinit.“ (Cartea are o primă cronică în acest număr al R.l.)
Festivalul național de poezie Art.Poetica@Ovidius, pe care l-a inițiat la Constanța Angelo Mitchievici, nu se reduce doar la lecturi publice, dezbateri, ci are la fiecare ediție câte o temă care le este propusă poeților participanți și se transformă într-o carte. La prima ediție, aceasta a fost Poezia vinului, iar anul acesta (de remarcat, actuala ediție, a doua, s-a aflat în creștere calitativă evidentă față de ediția inaugurală!), în atenția creatorilor lirici s-a aflat Poezia mării. În fiecare an, regula este să se lanseze antologia din anul precedent. Astfel, avem o carte elegantă grafic intitulată chiar așa, Poezia vinului, conținând o selecție de poeme ale invitaților, dar și o conferință despre poeții vinului în literatura română, susținută de Răzvan Voncu. Volumul e prefațat de Angelo Mitchievici, directorul festivalului, care dă lămuriri privind acest proiect editorial: „… O antologie a vinului din poezie, o temă dragă poeziei înainte ca alte licori să se strecoare în ea, pentru că, mai mult decât orice altă băutură, vinul împărtășește cu literatura o bucurie a vieții, exuberanța și dionisiile ei, dar și o regăsire prin nostalgie a unei Arcadii pierdute, potențarea unor afecte, dicteul automat al unor amărăciuni, convivialitatea unor flecăreli astuțioase, potriveala unor cuvinte, respirația unor iubiri, conturul delicat al unor gesticulații și multe altele care se oglindesc deopotrivă în vinul din pahar și în poemul care prinde viață aici înainte de a ajunge pe hârtie.“ l Menționăm încă un titlu: Desculț prin lumină (Editura Junimea), o amplă antologie de versuri semnată de Valentin Talpalariu, prefațată de un cuvânt însoțitor al lui Cristian Livescu și conținând un consistent capitol final de referințe critice. l De asemenea, am primit la redacție câteva lucrări semnate de Florian Copcea: Dicționar al limbii române din Serbia de Sud-Est (Literele A-L), Editura Academiei Române, 2021; O istorie a poeziei românești din Banatul Sârbesc, Editura Academiei Române, 2022, Dicționarul scriitorilor de azi din Oltenia (A-E), Editura Hoffma, 2023 și Scurtă istorie a poeziei contemporane din Oltenia, Editura Hoffman Educațional, 2023. (Cronicar)