Afirmarea arhitectului de mare talent Goldstein Maicu (1905-1975) este legată de Constanța, orașul în care a participat la proiectarea a peste 100 de imobile în perioada 1931-1940, așadar în tinerețe, pe cînd avea 26-35 de ani. Volumul apărut efectiv în 2023, datat 2022, este un album elegant, bogat ilustrat, dar și cu texte cuprinzătoare despre cei zece ani în care Constanța patriarhală și aproape rurală s-a transformat brusc, în timpul domniei lui Carol al II-lea. Goldstein Maicu a fost o personalitate importantă în această operațiune. A făcut studii de arhitectură la Roma, încheiate în 1930, și a fost în locul adecvat la momentul potrivit, calitățile sale întîlnindu-se fericit cu ceea ce orașul lui natal resimțea ca o necesitate puternică.
Volumul este însoțit de o hartă pe care sînt marcate majoritatea (92%, apreciază autorii) imobilelor Goldstein, proiectate pentru diferiți proprietari. La începutul lunii iunie a acestui an, am căutat, din inițiativa soției mele și împreună cu ea, cu harta în mînă, aceste imobile din Constanța peste care au trecut, de la clădirea lor, opt-nouă decenii.
Acest album este rezultatul și al unei întîmplări fericite. În anul 2014, o bogată colecție de planuri și desene avîndu-l ca autor pe Goldstein Maicu a fost descoperită într-o pubelă, din fericire de către o persoană avizată. În 2022, colecția ajunge la Ordinul Arhitecților, care a pus-o în valoare într-un mod potrivit. Ea a fost completată, în album, cu alte imagini de epocă sau aparținînd autorilor.
Imobilele lui Goldstein, așa cum le-am văzut eu însumi în Constanța în acest an, de-a lungul Bulevardului Ferdinand, pe Ștefan cel Mare, în peninsula Constanței, la est și la vest de Piața Ovidiu, pe strada Arhiepiscopiei și cele învecinate, nu arată prea bine. Destul de multe sînt neglijate. Altele au fost „renovate“ cu distrugerea detaliilor de fațadă: multe dintre hublourile tipice arhitecturii Art-Deco au fost astupate sau transformate în ferestre rectangulare, balcoanele au fost închise, minunatele uși de imobil, cu feronerie executată atent și constituind unicate, tipice pentru arhitectura Goldstein, au fost înlocuite sau refăcute parțial în chip nereușit. Doar cîteva au fost salvate și bine protejate. Am constatat neglijența și paragina care au afectat casele scărilor (spațiu comun, deci „al nimănui“), aceste case cu luminator fiind un element esențial pentru fațadele imobilelor. Multe copertine ale ușilor exterioare au dispărut ori și-au pierdut corpul de iluminat.
Am remarcat cîteva etajări. Caracteristică pentru stilul arhitectonic adoptat de Goldstein și de alți arhitecți din epocă (Ion Căpșuneanu, D. I. Gospodin ș. a.) este realizarea imobilului pe trei niveluri: parter sau hoch-parter, avînd sub el un demisol locuibil sau tehnic, și două etaje. Cel mai adesea, există iluminare naturală pe toată casa scării sau doar pentru primul nivel, urmînd o scară melcată iluminată artificial. Etajarea strică ritmul pe verticală, ca și închiderea haotică a balcoanelor, cu soluții diferite la fiecare nivel.
În interiorul imobilelor, cît le-am putut vedea, am observat aceeași grijă pentru detalii a arhitectului și constructorilor și, din păcate, aceeași neglijență a locatarilor, proprietari sau chiriași. Multe imobile au fost cu siguranță naționalizate și retrocedate sau cumpărate după 1989. Pe cele mai multe imobile, inscripțiile cu numele arhitectului lipsesc, au fost acoperite sau răzuite. Totuși, pecetea stilistică a lui Maicu Goldstein este puternică și imobilele proiectate de el pot fi identificate cu ușurință, chiar printre cele realizate în același stil de alți autori.
Așa cum autorii volumului au notat, stilul lui Goldstein a trecut prin mai multe etape, începînd cu imobilele simetrice Art-Deco și continuînd cu cele asimetrice, de tip pachebot, cu balcoane rotunjite și hublouri, ajungînd la stilul „vilă mediteraneeană“. În Constanța, Maicu Goldstein a realizat puține clădiri de mari dimensiuni. În album, autorii arhitecți redau cu schițe și detalii istoria Hotelului Carlton, situat pe Bulevardul Ferdinand, proiectat de Goldstein și construit în 1934, avînd DS+P+6, o clădire impunătoare, dispărută în 2000.
Destinul caselor, ca și al oamenilor, poate fi mai fericit, mai puțin ferice sau de-a dreptul tragic. Dintr-un număr atît de mare de imobile, cele proiectate de Goldstein au avut un spectru larg de existențe, de la cele îngrijite, frumoase și azi, la cele decrepite sau dispărute. În ceea ce privește existența arhitectului, ea este ruptă în două la începutul războiului. S-a mutat în București și, după 1944, a intrat în colaborare cu autoritățile comuniste, ajungînd chiar arhitect-șef al Capitalei sub un nume nou: Horia Malcu. A colaborat la planurile Casei Scânteii și ale Sălii Palatului și a primit decorații (precum Ordinul Muncii) ale noului regim pentru care a proiectat și monumentul eroilor clasei muncitoare, unde erau înmormîntați liderii comuniști. Autorii albumului se referă în treacăt și la acest versant secund al vieții și operei lui Goldstein.
Volumul editat de Ordinul Arhitecților prin Editura Ion Mincu este o reconstituire istorică importantă, un document artistic remarcabil, o reușită din toate punctele de vedere. Ea îndeamnă la reflecții privind soarta construcțiilor ce compun un oraș și modul în care un om cu talent și cunoștințe poate influența masiv un domeniu artistic și o epocă. Nu mai puțin, volumul stimulează interesul și curiozitatea celor care doresc să vadă și să înțeleagă astăzi specificul acelui timp. Ar fi ideal să determine și grija pentru conservarea unui patrimoniu însemnat.