O dronă alcătuită
din vrăbii
Am crezut cît am putut
și-am cerut să mă văd
din afara corpului
ca dintr-o dronă alcătuită din vrăbii
ridicîndu-se tot mai sus:
iată-mă
bărbat trecut bine de tinerețe
cu spinarea arcuită ca de boală
cu genunchii sîngerînd
în toate templele
care nu vor mai fi
devenind tot mai mic
un punct ținîndu-și respirația
într-o foiță de aur
Am crezut cît am putut:
inima mea privită prin telescop
ar fi putut fi o constelație
un animal de sine stătător