Poem de Ioan Morar

O dronă alcătuită

din vrăbii

Am crezut cît am putut

și-am cerut să mă văd

din afara corpului

ca dintr-o dronă alcătuită din vrăbii

ridicîndu-se tot mai sus:

iată-mă

bărbat trecut bine de tinerețe

cu spinarea arcuită ca de boală

cu genunchii sîngerînd

în toate templele

care nu vor mai fi

devenind tot mai mic

un punct ținîndu-și respirația

într-o foiță de aur

Am crezut cît am putut:

inima mea privită prin telescop

ar fi putut fi o constelație

un animal de sine stătător