Jacobus Warnerus Constantinus van Gorkum s-a născut în zece ianuarie 1809, în Amsterdam, într-o familie protestantă, și a urmat o carieră de ofițer în Cavaleria Olandeză. Nu-i cunosc faptele de arme, nu pentru asta îl evoc. Lady Josephina Carlina Petronela Hubertina van Aefferden s-a născut într-o familie de nobili catolici, în 28 iunie 1820, în localitatea Roermond din provincia olandeză Limburg. Nu știu cum au ajuns să se cunoască, nu există (sau nu am găsit) date despre viața lor, semn că nu au ieșit în evidență prin mari realizări, nu au pictat, nu au compus muzică, nu au scris opere de neuitat. S-au căsătorit în 1842, cînd colonelul avea 33 de ani, iar mireasa, 22. Un ofițer, probabil, arătos, și o nobilă tînără și frumoasă și-au unit destinele și și-au jurat să fie împreună „pînă cînd moartea îi va despărți“.
Ar fi fost interesant dacă au avut căsătorie religioasă și dacă da, în ce biserică, în cea catolică sau în templul protestant. Pentru că niciunul din cei doi nu și-a schimbat religia, nu s-a convertit de dragul celuilalt, deși convertirile au fost destul de curente în istoria Europei. „Parisul merită o liturghie“, ar fi spus Henric al IV-lea în timp ce se lepăda de protestantism și trecea la catolici pentru a se putea instala pe tron. Dacă nu au avut și o ceremonie religioasă, însemnă că s-au mulțumit doar cu ceremonia de la ofițerul stării civile (comunismul a determinat multe cupluri să se cunune „la sfat“, „în civil“, pentru că o trecere pe la biserică putea suna prost la dosarul de cadre, știm cum e.).
Jacobus Warnerus Constantinus o iubea nespus pe Carlina Petronela Hubertina, dar asta nu l-a împins spre catolicism, și nici pe ea spre protestantism. Religiile diferite au declanșat mari războaie în lume, asta e o banalitate, dar nu în familia colonelului. Cei doi au petrecut ani lungi împreună, au dormit în același pat, au făcut dragoste (evident că împreună), dar s-au rugat separat. Ea își făcea cruce, el, nu. Nu un război religios, ci un tratat nescris de neagresiune, o pace religioasă, o împăcare cu Dumnezeul celuilalt.
Căsnicia lor a ținut 38 de ani, pînă la moartea colonelului, în 1880. Nu am reușit să aflu dacă și cîți copii au avut cei doi împreună și în ce religie i-au creștinat. Desigur că un cercetător serios ar găsi răspunsul în ordonatele arhive ale municipalităților olandeze. Dar eu nu sînt cîtuși de puțin un cercetător serios, scuze.
După ce și-a dat ultima suflare, colonelul a fost îngropat în partea protestantă a cimitirului din Roermond, chiar lîngă gardul care-i separa (și încă îi separă) pe răposații protestanți de cei catolici. Da, moartea îi despărțea, ca în jurămintele de la căsătorie, cît se poate de explicit, cu un zid de cărămidă, să nu alunece niciunul dintr-o parte în alta.
Lady Carlina Petronela Hubertina i-a supraviețuit soțului încă opt ani. Dar, înainte de a se sfîrși, a lăsat cu limbă de moarte să fie îngropată nu în parcela cu nobilii ei înaintași, ci lîngă zidul despărțitor, chiar în dreptul mormîntului unde se odihnea iubitul soț. Cum monumentul funerar al soțului depășea în înălțime gardul, văduva a făcut să i se ridice unul la fel. Și din cele două turnulețe iese cîte o mînă care o strînge, chiar deasupra gardului, pe cealaltă. Mînă în mînă, depășind prejudecăți și garduri.
Am văzut fotografia din acel cimitir pe Internet și m-a impresionat profund. Mi se pare că este, asemeni Sărutului lui Brâncuși, un monument care proslăvește dragostea profundă, care învinge. Doi oameni simpli, despărțiți de credință, dar nedespărțiți de moarte.