În pofida unei atmosfere tensionate cu multe discursuri polemice, ce agită adesea comunitatea artistică de la noi, Constantin Flondor a rămas printre personalitățile care, în mai bine de o jumătate de secol, nu a intrat în această „mașina de tocat“ cu specific local. Asta se datorează firii sale retrase de cernăuțean așezat, deloc receptiv la jocurile de culise, dar mai ales calității sale de autor al unei opere robuste care s-a impus de la sine. Creația sa întemeiată pe construcții mentale dar și visceralități asumate a reușit să-și contureze un profil coerent în parametrii flexibili și diverși ai unei gândiri artistice atent cultivate. Căutările firești oricărui început de drum, precum și apetitul pentru experiment într-o epocă în care libertatea de a gândi sau a te manifesta altfel decât o impunea factorul politic putea fi grav sancționată, tânărul Flondor a inițiat la Timișoara, împreună cu alți câțiva artiști asemenea lui, două grupări: „111“ (1966) și „Sigma“ (1969). Prin programul lor atât de nonconformist, au devenit iconice nu doar pentru istoria artei locale dar și pentru scena mai largă a neoavangardei europene, fiind acum un fertil subiect de studiu. Odată cu epuizarea acestui filon, începutul anilor 1980 i-a adus lui Constantin Flondor o nouă provocare: aderarea la gruparea „Prolog“ inițiată de Paul Gherasim împreună cu alți colegi de breaslă, toți pictori – de această dată. Faptul că ei își asumau, la nivelul conștiinței, apartenența la spiritualitatea ortodoxă și cu mult mai estompat ca program vizual, a fost perceput ca fiind o orientare într-o direcție diferită de cea a grupărilor precedente, ceea ce a generat ideea falsă că opera sa este fracturată de aceste asumări aparent antagonice.
Pentru a contracara această percepție eronată, în anul 2020, artistul realizează o amplă expoziție la Muzeul de Artă Craiova, denumită simplu dar elocvent: „Se compară“. Grupând atent lucrări din toate perioadele de creație, cu multe piese de grafică expuse în premieră, expoziția a probat coerența unei traiectorii a cărei metodologie, dar și epistemologie, s-a dezvoltat omogen, în jurul unui singur ax central. Acesta este climax-ul viziunii sale, Iubirea, în ordinea ei christică. Privite astfel, Sigma și Prolog sunt două componente ale aceluiași drum, pe care artistul și-l asumă din dorința unei cât mai bune limpeziri interioare. Anul acesta, în spiritul aceleiași idei care probează coerența discursului său vizual, artistul a propus un nou proiect expozițional denumit „Remember“, la Galeria Jecza din Timișoara. Constantin Flondor simte nevoia acestei limpeziri mai ales acum când, având experiența maturității, are o înțelegere mai amplă asupra propriului parcurs prin perspectiva unei spiritualități atotcuprinzătoare, relaxate, în care natura umană își poate regăsi armonia pierdută. De aceea, fără a fi un creator de stil sau a urmări o sintaxă personală, el a reușit să-și impună propria-i viziune, aceea de a împărtăși cu o colectivitate/grupare un context vizual și spiritual care să-i potențeze propria-i creativitate.
Finisajul expoziției de la Timișoara, expoziție concepută din perspectivă curatorială de Alina Șerban și Andrei Jecza, a prilejuit și lansarea albumului monografic Constantin Flondor. Când ochiul atinge norul. Acesta se circumscrie aceluiași tipar de înțelegere a creației sale ca un întreg, depășind stadiul de fragmentare pe segmente diferite de abordare. În ceea ce privește volumul, editat sub egida programului editorial P+4 Publications, coordonat de „Institutul Prezentului“, în pofida numelui destul de curios, inspirat parcă din Harry Potter, este o apariție științifică și editorială de o remarcabilă calitate. Observând că se tot discută în spațiul public despre interesul scăzut al tinerilor, în mai toate domeniile, iată un argument, printre multe altele, că cel puțin în domeniul artelor vizuale există tineri artiști, istorici de artă și curatori de o incontestabilă calitate, iar Alina Șerban, curatoarea expoziției și a proiectului editorial este unul dintre ei. Definind scopul cercetării, ea identifică principiile modelatoare ale creației lui Constantin Flondor – atipică în raport cu simptomele culturii locale –, teoretizând pe marginea termenilor, a temelor și conceptelor care l-au ghidat pe artist într-un parcurs artistic de peste șapte decenii. Deschiderea de care se bucură creația sa în context internațional este reflectată de contribuția unor invitați ca: Dieter Roelstraete & Abigail Winograd, Rainer Fuchs și Katarzyna Cytlak. Cartea organizează materialul vizual în patru capitole distincte: 1946–1965 Lucrări timpurii; 1965–1969 Metafizica imaginii. Intervenția geometricului. Grupul 111; 1969–1981 Cercetare și experiment. Grupul Sigma. Prin fenomenologia formei către sensurile percepției; 1981–2020 Revenirea la pictură. Grupul Prolog. De la cer la grădină, moduri de contemplare a necunoscutului. Totodată, capitolele sunt completate de o serie de materiale de arhivă ce conțin o selecție de texte critice și scrieri ale artistului din perioada 1969–2008, o cronologie realizată de editor împreună cu Sanda și Constantin Flondor, precum și de un amplu interviu cu artistul.
Descoperim așadar o lucrare remarcabilă prin rigoare și acuratețe, unde potențialul informației este modelat în așa fel încât să genereze ipoteze noi, propunând frapante grile de interpretare. Dar nu acesta este chiar secretul „criticii“ sau al demersului curatorial – o înnoire continuă, o re-descoperire bizuită pe o solidă cunoaștere, o perspectivă nouă ce pornește de la o îndelungă observare a subiectului? Așa cum știm deja din cercetarea sa anterioară, 24 Argumente. Întâlniri timpurii în Neo Avangarda românească 1969-1971, Alina Șerban are vocația edificării în spiritul fidelității față de adevăr, pe care îl reconstituie cu acribia specifică profesionistului pasionat de domeniul său de expertiză. Este un studiu academic dens, perfect coerent, stăpânit de o impecabilă obiectivare a informației, cu o țesătură de formulări precis articulată, de esențiale delimitări și de nuanțări ascuțite și subtile. Toate acestea ar fi fost mai puțin puse în valoare fără aportul graficianului Andrei Turenci, care a imaginat un volum spectaculos ca obiect în sine, racordat la ceea ce se întâmplă în spațiul cultural internațional.