„Foto Kaleh. Bazarul din insulă“ este titulatura sub care, la Drobeta Turnu Severin, e deschisă publicului expoziția permanentă dedicată patrimoniului memoriei, cu punct focal pe reproducerea, cu mijloace inedite, a atmosferei neobișnuitei Insule Ada-Kaleh. Expoziția e găzduită de Castelul de Apă din centrul orașului, la etajul al treilea al impunătoarei clădiri.
Expoziția FOTO KALEH din Dr.-Tr. Severin e amplasată într-un loc neobișnuit pentru un eveniment cultural de profil – și anume, într-un spațiu cu o funcție imediată utilitară. O provocare în plus pentru cei care au gândit acest eveniment cultural al memoriei și o suită de oportunități – „ caracteristica importantă a acestui castel de apă este că are o anumită izolare fonică față de exterior și liniștea aceasta le dă celor care vizitează o anumită stare de interiorizare. Nu în ultimul rând forma circulară care împinge la o anume cadență a pașilor, creează în sine o anumită dorință de parcurgere a locului, chiar dacă în mod normal vizitatorii inocenți nu sunt conștienți de aceste detalii. Înțelegând calitățile locului precum și istoria lui, am avut ideea să repunem în prim plan elementul apă, care se leagă deopotrivă cu funcțiunea inițială a turnului, dar în același timp cu subiectul insulei care a fost scufundată. Și în acest fel am decis să prezentăm toate fotografiile în borcane cu apa, borcane pe care să le luminăm local dedesubt, să facem mai degrabă o prezentare cu fotografii mici de care vizitatorii să se apropie și să fie atenți la detaliile lor. Decizia aceasta de a folosi ritmul interior al clădirii ca pe un vector invizibil al expoziției ne-a dat totodată prilejul de a lăsa pereții goi și de a lăsa spațiul atât de special al turnului de apă să se exprime în toată valoarea lui arhitecturală“, apreciază Constantin Goagea, curator și designer expo FOTOKALEH.
Expoziția readuce în prezent – cu sugestii dintre cele mai diverse, apelând un generos registru al senzațiilor și percepțiilor, utilizând ingenioase mijloace tehnologice moderne – fragmente din atmosfera insulei a cărei amintire este încă foarte vie; astfel, poveștile pe care le spun neobișnuite exponate sunt despre fluxurile de turism care aveau loc pe Ada-Kaleh, despre bazarul care domina centrul micii și cochetei insule, despre cafeaua, tutunul și dulciurile de acolo, despre restaurantele și despre patrimoniul gastronomic și, nu în ultimul rând, despre fructele, florile și patrimoniul aparte al mirosurilor care se regăseau pe insulă. „Textele au fost elaborate la o lungime de lectură de 45 secunde – 1 minut fiecare, așa încât experiența de vizitare și citire în picioare să nu producă o stare de disconfort vizitatorilor și să le dea timp, și dorință, și să le stârnească acestora curiozitatea de a explora fotografiile și detaliile acestora“, menționează curatorii și arhitecții acestei expoziții (Direcția de Patrimoniu Istoric și Turism Cultural Drobeta – Turnu Severin, Biroul de Proiectare „Zeppelin Design“, arh. Cosmina Goagea, arh. Constantin Goagea, arh. Justin Baroncea, Dragoș Neamu, Silvia Diaconu, Andrei Angelescu, Ion Mladin, Isabel Bobia).
FOTOKALEH e o expoziție interactivă – „am ales să lucrăm cu aplicația ARTIVIVE, pentru că se poate folosi în mod gratuit în anumite condiții și pentru că este foarte stabilă. Mai mult decât atât, această aplicație este validă pentru toate sistemele de operare de pe telefoanele mobile, atât android, cât și iOS. Din punctul de vedere al funcționării, această aplicație este foarte simplă. Pornește de la o fotografie pe care o asociază unui conținut video de o lungime și calitate determinate și limitate și o folosește ca pe un declanșator al conținutului video. Imaginea poate fi orice, în mod aleatoriu , sau poate fi selectat un cadru din film“, explică organizatorii acestei expoziții permanente.
Imaginile care susțin acest proiect provin, în marea lor majoritate, din colecția privată a lui Michael Românu, originar din Orșova, actualmente stabilit în Germania, donate de acesta Direcției pentru Patrimoniu și Turism Cultural a Municipiului Drobeta-Turnu Severin.
3 străzi principale
Insula cetate Ada Kaleh a fost declarată garnizoană deschisă în 1885, moment din care putea fi vizitată de oricine, oricând. Ada Kaleh era la acea vreme o așezare civilă care beneficia de o serie de privilegii: import-export de mărfuri fără taxe vamale, pescuit fără permis, dreptul de a locui sau de a construi fără impozite la stat.
Comerțul de pe insulă era concentrat în jurul celor trei străzi importante: strada principală – Ezarzia – ce mergea de la debarcader până la geamie, și cele două străzi, către cele două maluri ale Dunării. După vizita din 1931 a Regelui Carol al II-lea, se stabilește că pe Ada-Kaleh pot fi aduse și comercializate anual, fără taxe vamale: 10 vagoane de zahăr, un vagon de tutun străin, 1.000 kg țigări de foi, 13.900.000 țigarete străine, 3 vagoane băuturi spirtoase străine și autohtone, 2 vagoane cafea, 1.500 kg obiecte de bazar și 1.500 fesuri. „În 1934 se adaugă alte privilegii care decurg din declararea insulei stațiune climaterică, reduceri de prețuri la zahăr și la produsele comercializate direct sau prelucrate în stil oriental (țigări și băuturi fine, mătase, mărfuri de lux), reduceri de prețuri la biletele de tren pentru turiștii care vizitau insula. Deși nu puteau înnopta pe insulă, vizitatorii erau atrași de bazar, de monumentele istorice și de pitorescul așezării, numărul lor urcând și la peste 50.000 pe an. Timp de jumătate de secol, nave de pasageri au făcut curse regulate din porturile Orșova și Turnu Severin către Ada-Kaleh, mai ales vara, localnicii suplimentând transportul cu bărcile lor. Copiii de pe insulă erau ghizi pentru turiști. Un generator Diesel producea lumină de la 6 dimineața până seara la 10.“
Insula-Fortăreață
Ada-Kaleh înseamnă, în limba turcă, „insula-fortăreață“; ea a existat, la suprafața apelor Dunării până în anul 1970, atunci când a fost acoperită de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porțile de Fier I. Insula se găsea la aproximativ 3 km în aval de Orșova și avea o dimensiune de circa 1,7 km lungime și circa 500 m lățime. Era populată, în ultimii ani, de circa 600 de turci, dar și de mai multe zeci de români.
Ada-Kaleh e cunoscută sub această denumire din anul 1430. Ea a avut un rol semnificativ în conflictele dintre Imperiul Habsburgic și cel Otoman, dat fiind amplasamentul său strategic. Ada-Kaleh a aparținut, pentru mai multe secole, turcilor; la 20 noiembrie 1922, începe Conferința internațională de la Lausanne în problema strâmtorilor Bosfor și Dardanele, la care participă și România, iar la 24 iulie 1923, este semnat Tratatul de Pace cu Turcia, prin care Ankara recunoaște drepturile României asupra Insulei Ada-Kaleh. Marea majoritate a celor care au locuit pe insulă au ales să se mute fie în Dobrogea, fie – mai ales – în Turcia. În regiunea mehedințeană, memoria acestei insule este încă foarte puternică.