Astfel am perceput momentele – multe și însemnate – ale recentei ediții a Săptămânii Internaționale a Muzicii celei Noi, muzica nouă de astăzi… și de ieri; sunt evenimente ale unui proiect de largă cuprindere, proiect ce adună idei și muzică, creatori și zone ale unei creativități – nu poți să nu observi – inepuizabile, tangente evenimentelor timpului, timpurilor!
Ne-am aflat, la sfârșit de mai, la cea de a XXXI-a ediție a acestui proiect anual, înnoit de fiecare dată cu entuziasm și pricepere. Proiectul a luat naștere imediat după 1989 și a fost, pe atunci, îmbrățișat de Uniunea Compozitorilor drept o eliberare față de normele așa-zisei „epoci de aur“. Directorul fondator al acestui eveniment anual este regretatul maestru Ștefan Niculescu, personalitate de extinsă viziune în ce provește originalitatea și locul creației românești în concertul internațional al valorilor.
În mod firesc, dintru început s-a avut în vedere poziționarea creației actuale sau relativ actuale, românești, într-un larg context internațional al valorilor componistice ale sfârșitului de secol XX, ale începutului de secol.
Muzica românească trebuia arătată lumii, iar lumea muzicală internațională, în valorile semnificative ale acesteia, trebuia să pătrundă în spațiul vieții noastre muzicale. Sunt direcționări clare care au animat, an de an, viziunea creatorilor de proiecte ale Festivalului SIMN.
Compozitorul Dan Dediu a fost, de această dată, directorul artistic al recentei ediții, una dintre cele mai extinse, mai cuprinzătoare și mai variate din punct de vedere stilistic; iar aceasta de la muzica – aș numi-o – de consum cotidian și până la creații pe care le pot numi fundamnetale ale timpului nostru, de la muzica de parfum postromantic, de la neoclasicismul docil la experimente care pot înflori ulterior.
Aș spune-o deschis, recenta ediție a SIMN – pe parcursul a peste douăzeci de momente ale acesteia – poate fi asemuită unei veritabile cărți muzicale a timpului nostru, cumulând tendițe și orientări stilistice dintre cele mai diferite, chiar dintre cele mai neașteptate.
O lucrare pe care, personal, o consider a fi genială, lucrare care în niciun caz nu poate fi o emanație a unei iluminări a momentului, este PostSimfonia a II-a a regretatului compozitor Octavian Nemescu. A fost prezentată în primă audiție absolută de Orchestra Națională Radio condusă de dirijorul moldovean Mihai Agafița. Pe deasupra stăpânirii autoritare a proporțiilor acestui colos simfonic, pe deasupra unui profesionalism ce asigură susținerea marilor spații ale lucrării, aceasta se clădește pe veritabile lespezi de sunet. Se poate vorbi de o consistență spirituală pe care creația autorului a avut-o întotdeauna. Subzistă aici imaginea unui echilibru dobândit și susținut în baza unei uimitoare forțe interioare, o forță care pare a fi captată de prin alte timpuri și care – iată! – focalizează aici pe parcursul acestui traseu simfonic. Este reabilitat și înnoit un concept vechi, est-european, care aduce aici echilibrul iluminat interior, întremător, orientat spre înalt, echilibru de care omul zilelor noastre are atâta nevoie.
Indiscutabil nu am putut urmări toate manifestările festivaliere. A putut-o, oare, face cineva în afara echipei inginerilor de sunet ai Radioului bucureștean? Echipă de autentici profesioniști cărora le suntem recunoscători. Toate concertele au fost importante având semnificații și motivații proprii. Mi-a atras atenția, spre exemplu, Cvartetul de coarde Pasărea tânără I, semnat de Ulpiu Vlad, un artist pentru care demersul construcției profesionale este condiționat de o implicare muzical-poetică de natură intelectuală cu totul rafinată. Implicația brâncușiană este declarată, iar rafinamentul construcției pare a porni cu consecvență de la dimensiunea ansamblului până la celula infinetizimală constitutivă. Sunt aspecte pe deplin asimilate și realizate de minunatul cvartet de coarde Gaudeamus, originar din Iași, actualmente parte a Filarmonicii brașovene. Au găzduit, în egală măsură, o experiență componistică în parte inedită, realizată de Adrian Iorgulescu pe parcursul mișcării sale Gemini for 4. Sunt continuate demersuri, în acest caz extinse, ce reiau și structurează practici întâlnite în muzicile tradiționale, iar aceasta privind interacțiunea sonorităților instrumentelor cu corzi și arcuș.
Umor realmente scăpărător de mare finețe imagistică, etalează Dan Dediu pe parcursul celor trei miniaturi scrise special pentru trombonistul Barrie Webb, un inegalabil virtuoz al instrumentului său. A evoluat în compania pianistului Mihai Măniceanu, în cadrul unui program pe parcursul căruia am putut observa că serialismul dodecafonic oferă în continuare resurse de imaginație, de construcție; de această dată compozitorului clujean Cristian Bence-Muk pe parcursul lucrării sugestiv intitulate Sepulcralis Labyrinthus, prezentată de această dată în primă audiție absolută. În același context, prin al său Red Time, Gabriel Mălăncioiu etalează beneficiile imaginațiilei sale componistice luxuriante; iar aceasta în datele unei construcții atent conturate.
Indiscutabil, valorile muzicii actuale pot fi puse în evidență, pot ajunge mai aproape de publicul de concert atunci când nivelul performanței instrumentale poate atinge cotele înalte ale comunicării, ale inspirației. Ma refer la flautistul Ion Bogdan Ștefănescu, un virtuoz al instrumentului său; pe parcursul unui veritabil tur de forță a prezentat – în compania ansamblului de corzi – cunoscuta lucrare Exorcisme datorată regretatului maestru Remus Georgescu, și, de asemenea, un extins opus, Concertul pentru flaut și orchestră datorat lui Sabin Pautza. Pe parcursul aceluiași concert al Orchestrei de Cameră Radio, ansamblu condus de dirijorul german Luz Rademacher, l-am putut reaudia pe inspiratul maestru al instrumentului său, pe clarinetistul Emil Vișenescu, pe parcursul unei prime audiții absolute, anume Concertul pentru clarinet și orchestră De simplici duplex II, datorat compozitoarei Diana Rotaru. În același concert, resurse ale instrumentelor tradiționale poziționate într-un context nou au putut fi urmărite pe parcursul lucrării Thèmes/Anthèmes pentru corzi și țambal – de asemenea o p.a.a. datorată lui Gabriel Almași.
Pe de altă parte… Inepuizabil se dovedește a fi în continuare percuționisul Alexandru Matei, un maestru inspirat și, în egală măsură, inspirator pentru coechipierii săi, membri ai renumitului ansamblu GAME. Îi datorăm reaudierea unui celebru opus, anume Incantations de Ștefan Niculescu, maestrul fondator – cu peste trei decenii în urmă – al Festivalului SIMN.
Impresionant lucru, ansamblul Archaeus revine și de această dată în mare formă aducând în atenția noastră inclusiv creațiile unui regretat maestru, anume Liviu Dănceanu, creatorul ansamblului. Din programul formației am remarcat lucrarea compozitoarei Maia Ciobanu, Concert pentru percuție și mediu electronic.
O distincție specială poate fi acordată ansamblului Profil! Le datorăm prima audiție a lucrării Fatum a Doinei Rotaru, creație camerală marcată de un indicibil simț poetic, de îngrijorările actuale, ale noastre, ale tuturora. Pe parcursul aceluiași recital mi-am întărit convingerea potrivit căreia un mare maestru poate fi recunoscut și în creațiile miniaturale ale acestuia; mă refer la suita de piese pentru trio de corzi, Mozart – Sound Introspections, datorate regretatului maestru Aurel Stroe, lucrare scrisă cu aproape trei decenii în urmă.
Sunt de remarcat, cu titlu de interes aparte, cele două recitaluri voce-pian susținute de maeștri ai genului, de soprana Bianca și pianistul Remus Manoleanu, de mezzo-soprana Claudia Codreanu și pianista Diana Dembinski-Vodă, ambele evenimente fiind dedicate în întregime compozitorilor români din trecut dar și celor actuali; remarc cu bucurie, nu au fost uitați creatori ai genului, regretații compozitori Nicolae Coman sau Dan Voiculescu. DevotioModerna, ansamblu instrumental condus de compozitoarea Carmen Cârneci, se dovedește de ani buni a se distinge drept o voce de excelentă acreditare în contextul actual al fenomenului componistic, ansamblu cu orientare specială spre muzica românească a ultimelor decenii.
Nu poți să nu remarci, Festivalul SIMN a continuat și prin anume evenimente susținute în țară, cu concursul Filarmonicii sibiene spre exemplu, ansamblu simfonic care a prezentat în p.a.a. Simfonia a VII-a de Sorin Lerescu, sub conducerea dirijorului luxemburghez Carlo Jans. Li s-a alăturat Corala Academică Oltenia din Craiova, ansamblu condus de Eugen Petre Sandu.
Momente amuzante? Au existat! Sunete aparte poți întâlni peste tot în jurul nostru. Important este să știi să le fructifici! Inepuizabilul maestru Alexandru Matei știe să pună în valoare inclusiv sonoritățile pe care le poate produce în trafic sau în afara acesteia, un popular mijloc de transport, în acest caz o elegantă bicicletă! O face cu imaginație, cu talent. Induce uimire și chiar o anume seducție artistică.
Pe de altă parte, nu pot să nu amintesc un amănunt profesional personal. Se întâmpla cu aproape șase decenii în urmă; primisem prima mea obligație profesională față de reputata revistă „Muzica“, aceea de a realiza o analiză a unei lucrări aparținând regretatului maestru Adalbert Winkler. I-am făcut o vizită pentru anume lămuriri. A fost extrem de parcimonios în detalierile domniei sale. L-am recunoscut de această dată pe parcursul Trio-ului cu pian al domniei sale, atât în Elegie cât și în Burlesca; o muzică de impecabilă construcție definind neoclasicismul deceniilor de mijloc ale secolului trecut, o muzică sosită din alte timpuri, cu întreaga încărcătură de nostalgie, de aduceri aminte.
Momentul care mi-a apărut a dispune de semnificații cu totul speciale, a fost, însă, concertul de deschidere a Festivalului. Mă refer la seara pe care Orchestra Concerto a Universității bucureștene de muzică, ansamblu condus de maestrul Bogdan Vodă, a dedicat-o marilor personalități ale sfârșitului de secol XX. Sunt personalități marcante ale muzicii noastre, anume maestrul Tiberiu Olah – Simfonia Concertantă pentru flaut, clarinet și ansamblu de corzi, și maestrul Anatol Vieru – Muzeu muzical pentru clavecin și coarde, lucrare susținută cu participarea solistică a Veronei Maier. Li s-a alăturat Molto vibrato pentru vibrafon și percuție a tânărului compozitor Andrei Petrache, o lucrare ce promovează cu evidentă pricepere un polistilism intens practicat în zilele noastre. Sperctaculoasă s-a dovedit a fi fost evoluția percuționistului Răzvan Florescu, un tânăr muzician care are de urmărit în continuare nu numai spectaculozitatea, ci și culoarea, diversitatea timbrală a prestației sale.
A fost comemorat un creator de uimitoare originalitate, americanul George Crumb, uimitor polistilist, plecat dintre noi cu câteva luni în urmă; cu emoționantă devoțiune a fost marcat centenarul nașterii genialului creator al secolului trecut, care a fost brăileanul Iannis Xenakis; am în vedere recitalul grupului munchenez de percuție condus de un minunat comunicator, virtuoz instrumentist, care este Christian Benning.
Nu pot să nu constat, a funcționat și de această dată un trist adagiu conform căruia „ochii care nu se văd se uită!“ Căci sunt ediții succesive din care – ca și de această dată – au lipsit creații ale unor maeștri cu bun renume cum sunt regretații Miriam Marbe, Dan Constantinescu, Horațiu Rădulescu sau creatori cu excelent renume cum sunt Lucian Mețianu, Costin Miereanu; …sau Sever Tipei și Maya Badian, originari din România, activând actualmente în universități de profil artistic de pe continentul nord-american.
Recenta ediție festivalieră SIMN a urmat, cum știm, unei dureroase întreruperi. Este motivul pentru care reluarea a fost susținută de un entuziasm firesc; din partea muzicienilor performeri, din partea unui public restrâns dar avizat, din partea compozitorilor înșiși. Căci îndrăzneala creatoare, cea care vizează parcursul de anume semnificație, câștigă în timp înțelegere, aduce confirmare.