Oricât de absurdă părea această posibilitate, totuși răul despre care se tot vorbea s-a produs. Rusia a pus în mișcare o uriașă mașină de război atacând Ucraina. Greu de conceput, dar în Europa a început războiul. Deși război nu este termenul potrivit pentru situația din acest moment. Fiindcă, în fapt, avem de-a face cu o invazie, cu o agresiune neprovocată și fără nicio justificare rațională, îndreptată împotriva unui stat european suveran și independent. Într-un război se confruntă două sau mai multe armate/ state cu interese divergente. Or, aici, un agresor, Rusia, se năpustește asupra unui stat pașnic, Ucraina, care-și construiește, normal, propriul destin. Dar, poate, nici nu e vorba despre întreaga Rusie, căci nu poporul rus a pornit lupta aceasta sinistră, ci o singură persoană, un dictator care, într-o totală sfidare a realităților vremii noastre, vrea să-și impună voința nebunească de putere, refăcând un model istoric revolut, al imperiilor și al sferelor de influență. Pretențiile teritoriale ale lui Putin asupra Ucrainei (și, după cât se pare, nu doar asupra Ucrainei!) amintesc de începutul celui de-Al Doilea Război Mondial: anexarea Regiunii Sudeților de către Hitler, cu acceptul marilor puteri europene, în urma Acordului de la München, din 30 septembrie 1938. Să sperăm că acum democrațiile occidentale și Statele Unite nu vor repeta greșeala de atunci, lăsându-se înșelate de Putin și abandonând Ucraina, poate din miopie, poate din meschine interese de moment. Câteva remarci despre desfășurarea acestei grozăvii după primele patru-cinci zile: au stârnit respectul și admirația întregii lumi comportamentul brav al poporului ucrainean, patriotismul demonstrat de acest popor în frunte cu președintele Zelenski. Armatele cotropitoare au întâmpinat o rezistență la care nu se așteptau din partea militarilor și voluntarilor ucraineni. Apoi, e de subliniat că o catastrofă umanitară e pe cale să se petreacă din cauza acțiunilor militare brutale ale lui Putin: copii născuți în stațiile de metrou, civili uciși, maternități, școli, grădinițe și blocuri de locuințe bombardate și distruse, locuințe, magazine și bănci jefuite de cotropitori, sute de mii de oameni siliți să fugă din calea dezastrului, părăsindu-și casele și țara. În fine, un fapt extraordinar care s-a petrecut ca reacție la această josnicie cumplită pusă în operă de Putin (care motiva mincinos, orwellian atacul asupra Ucrainei spunând că astfel el ajută acest stat, îl scapă de neonaziști și de drogați și se apără de „genocidul“ făcut de ucraineni !!!): sute de mii de oameni, de peste tot, de la New York și până la Paris, din Estonia și Georgia și până în Japonia, din România și până la Berlin, din Polonia și până la Tel Aviv, au protestat împotriva invaziei, arătându-și solidaritatea cu poporul ucrainean. Toate vocile acestea strânse într-o singură voce nu vor aduce, totuși, sfârșitul acestei smintite aventuri putiniene? Așa ar fi logic. Deși, văzând ce demoni și ce abis au pus stăpânire pe mintea acestui om, nu ne așteptăm să se oprească. El se arată în stare de orice, inclusiv de șantaj și de amenințarea cu armele nucleare.