Valoarea terapiei prin literatură

Literatura conține considerabila forță intrinsecă a cuvântului.
Relația dintre psihic și sănătate este cunoscută cu mult timp
înainte ca vechii romani să enunțe lapidarul dicton „Mens sana
in corpore sano.“ Medicii din vremurile străvechi o cunoșteau
și o foloseau, pentru ca mai târziu, în Grecia Antică, la Epidaur,
să existe chiar un teatru terapeutic în care se jucau piese cu
puternică înrâurire asupra psihicului. Aristotel a subliniat rolul și influența
puternică a teatrului, introducând termenul de Catharsis pentru defulare. În
urmă cu doi ani, la Editura Academiei, a apărut MEȘTEȘUGUL DOFTORIEI,
o amplă sinteză a medicinei practicate în secolul XVI-XVII pe teritoriul
României de astăzi, tratat îngrijit de Lia Brad Chisacof, în care aflăm numeroase
referiri la tema prezentei lucrări, mai cu seamă la terapia prin psihic și la
puterea vindecătoare a naturii (principiu hipocratic).
Lucrarea de față analizează locul biblioterapiei în contextul medicinei
moderne. Studiile științifice cu baze statistice care pot fi încadrate în Medicina
Bazată pe Dovezi au pornit de la datele furnizate de sistemele de asigurări
din SUA care stabilesc valoarea poliței de asigurare în funcție de numeroși
parametri. Rezultă că durata estimativă a vieții este proporțională cu numărul
anilor de studii, astfel încât, contrar unor presupuneri nefondate, analfabeții
trăiesc mai puțin decât persoanele educate. Mai mult, durata vieții se corelează
pozitiv cu numărul de cărți citite, cu deprinderea practicării lecturii. Biblioterapia
a atras atenția, iar în prezent ne aflăm în fața unei adevărate avalanșe de
publicații pe această temă, studiile fiind realizate îndeosebi sub egida unor
universități din SUA, dar au fost făcute și în Israel, Finlanda, Germania,
Franța, Italia și alte țări europene. Urmărirea în timp a unor loturi comparative
de cititori versus necititori aflați mai cu seamă la vârstnicii instituționalizați,
a arătat că lectura are efect benefic asupra duratei de viață, semnificația
statistică fiind certă. Timpul petrecut în fața ecranului televizorului, tot mai
preferat în ultima vreme, nu pare să aibă rezultate comparabile, poate și pentru
faptul că emisiunile induc adesea o stare emoțională negativă sau cel puțin
neliniștitoare. Emisiunile TV Trinitas, Radio România Cultural și cele profilate
pe ecologie și natură sunt însă cu siguranță benefice.
Românii sunt mari consumatori de televiziune, preferând canalele de
știri și can-can, în timp ce se citește tot mai puțin, consumul de carte este cel
mai redus din UE, numeroase librării se închid, bibliotecile sunt puțin
frecventate, iar numărul semianalfabeților și analfabeților funcționali a atins
cote îngrijorătoare. Sistemul nostru educațional nu încurajează lectura, elevii
nu dobândesc această deprindere, pe care nu o vor relua mai târziu. La noi,
durata de viață este mai redusă cu peste cinci ani față de media europeană,
iar desprinderea de carte ar putea fi în parte o explicație. La circuitul anual
itinerant de Capitală Mondială a Cărții, România nu poate aspira. Aici se
remarcă în special statele din Extremul Orient, care înregistrează și o remarcabilă
expansiune economică, paralelism deloc întâmplător.
Studii recente arată că lectura poate preveni sau întârzia
instalarea bolii Alzheimer, flagelul zilelor noastre. Spectrul
cauzelor de îmbolnăvire și deces s-a modificat dramatic în
special în ultima jumătate de secol în raport cu secolele
trecute. Pe primele locuri se plasează boala coronariană și
hipertensiunea arterială primară. Infarctul miocardic,
necunoscut la inceputul secolului trecut, a înregistrat o ascensiune fulminantă.
Cancerul are o etiologie aparte, legată de poluarea cu substanțe cancerigene,
în timp ce în cazul bolilor cardiovasculare stresul este principala cauză, plasată
înapoia factorilor de risc (diabet, fumat, dislipidemii etc). O incidență și
prevalență îngrijorătoare înregistrează și depresia, anxietatea, instabilitatea
emoțională, dar și suicidul. Consumul de antidepresoare și anxiolitice a luat
proporții uriașe, impunând introducerea de relgementări restrictive. Depresia
și anxietatea generează îmbolnăvire dar au mai cu seamă un pronunțat efect
agravant al evoluției bolilor. Studii recente arată că lectura unor cărți bine
alese reduce consumul medicamentelor psihotrope, spațiază internările în
spital, scade consumul de medicamente în general, complicațiile ( aritmiile,
decompensările insuficienței cardiace) și mortalitatea, ca urmare a echilibrării
mentale. Scade nivelul de catecolamine și aldosteron, hormoni de stres.
Insomnia diminuă, iar valorile tensiunii arteriale scad. Marele clinician William
Osler, citea în fiecare seară, la culcare, câteva pagini de proză sau o poezie,
asupra cărora medita înainte de a adormi. Lectura de la sfârșitul zilei alungă
grijile și încordările de peste zi. Solitudinea este, mai recent, considerată ca
un factor de risc pentru bolile cardiovasculare (infarct miocardic, AVC, HTA)
dar se află și în relație cu reducerea speranței de viață. În cuplurile familiale
armonioase, moartea unuia atrage scurtarea duratei de viață a soțului
supraviețuitor, inclusiv prin moarte subită (dominant cardiacă) sau sinucidere,
mai cu seamă dacă nu există copii. Decesul acestora din urmă poate avea
urmări catastrofale. Prin lectura unei cărți bune, cititorul îl are alături pe
autor, iar sentimentul apăsător al singurătății se atenuează. Cărțile religioase
(Biblia) aduc mari beneficii, ca și reculegerea în biserică, dar lumea de azi este
tot mai secularizată, ceea ce amplifică anxietatea. În acest context, valoarea
lecturii sporește.
Andrew Carnegie a fost un pătimaș propagator al ideii imensului
beneficiu pe care literatura îl aduce societății. Emigrant sărac în 1880 din
Scoția, ajunge în SUA cel mai bogat american și un everget de excepție. El și-a
donat averea înființând peste 2.000 de biblioteci în întreaga lume.
În SUA, în perioada acestei pandemii COVID, indicatorii de depresie
în populație au crescut de la 8% la circa 30%. Pretutindeni, depresia și anxietatea
afectează un procent tot mai ridicat din populație, îngrijorată și de perspectivele
economice ale crizei. Nivelul de încredere în viitor și optimismul au scăzut.
Reechilibrarea psihică prin lectură este superioară terapiei medicamentoase.
Pornind de la datele amintite mai sus, inițiată în Scoția, într-o serie de
state UE, a apărut o rețea medicală prescriptoare și de anumite cărți, alături
de medicamente. Mai mult, au apărut farmacii specializate care acoperă
prescripțiile de carte alăturate medicației.
Totuși biblioterapia nu este ceva nou, cel puțin la nivelul marilor spitale
și instituțiilor pentru cronici și vârstnici. În SUA, încă de la înființarea
facultăților de medicină, în jurul anului 1800, în fiecare mare spital a fost
prevăzută și o bibliotecă destinată bolnavilor, încadrată cu un bibliotecar
specializat. General Massachutes Hospital este considerat centrul de referință.
Caracterul acestor biblioteci era educativ, educația sanitară a populației fiind
considerată prioritară în cadrul sistemului de sănătate publică american.
Mai târziu s-a adăugat literatura propriu-zisă, cu autori anume selectați, ex
London și Camus (!), în timp ce britanicii, care au preluat modelul, îi preferă
pe Cronin sau Douglas. În spațiul est-european credem că ar trebui valorizat
Cehov. Prescrierea individualizată a lecturii este mai importantă și delicată
decât cea a medicamentelor, reclamă refacerea legăturii tradiționale dintre
medic și pacient, lucru dificil în cazul supraspecializării din medicina modernă.
Cel mai mare beneficiu se înregistrează la bolnavii spitalizați sau instituționalizați
pentru o perioadă mai lungă. Studii comparative efectuate în Israel pe vârstnici
instituționalizați au demonstrat o creștere importantă a speranței de viață
în grupele de cititori.
La noi, primele așezăminte pentru bolnavi au apărut pe lângă
mânăstiri. Aici, călugării le citeau suferinzilor din Biblie, alături
de încurajările verbale. Prima referință expresă și comentată
privind biblioterapia o găsim la Bruce Porter, medic englez, care
scrie că în marele spital Caliph Al Mansur din Cairo (anul 1276)
alături de îngrijirile chirurgicale și medicale, bolnavii cu dureri
și insomnie beneficiau de meloterapie alături de povestitori talentați precum
și de lecturi din Coran. Ceva mai târziu, tot pentru Egipt, îl putem aminti pe
John Knittel, cu romanul său El Hakim (Medicul).
Spitalele pentru psihici din secolele XVIII și XIX (Anglia, Germania,
Franța, Scoția) erau înzestrate cu biblioteci pentru pacienți, iar psihiatrii
utilizau biblioterapia cu precădere. Elveția (țara sanatoriilor) poate fi și ea un
exemplu. Recomandăm cu căldură Muntele Vrăjit al lui Thomas Mann dar și
o serie de autori mai noi, (Max Frisch ș.a.) . În SUA, pentru pacienții cu probleme
psihice, biblioterapia ocupă un loc de seamă în programele terapeutice. Încă
din ultima parte a secolului XIX în spitalele generale și psihiatrice din America
au apărut cataloage cu cărțile aflate în biblioteca clinicilor respective, iar
medicii erau special instruiți în această formă de terapie, tradiție care continuă.
Cu privire la eficiența bibliotecilor din spitale, aflăm analize pertinente și extinse în Germania (Ernst Schultze, 1907, pe când la noi se răsculau țăranii, sau Irene Chromse în 1913). În 1911, în SUA, Edith Jones publică rezultatele unui studiu efectuat în nu mai puțin de 121 spitale de psihiatrie. Apar Asociații
profesionale ale bibliotecarilor din spitale, care beneficiau și de o instrucție
curiculară adecvată. Aceste asociații au devenit internaționale (IFLA, International
Federation of Library Associations and Institutions), fiind editate ghiduri
(îndrumare) pentru bibliotecarii din spitale și instituții pentru defavorizați.
Bulgaria ocupă un loc onorant în acest cadru internațional (IFLA), spitalele
lor acordând atenție și acestui aspect al terapiei. La noi, foarte recent, Colegiul
Medicilor arată interes pentru această problemă, dar există și colegii județene
(ex. Vâlcea) care se arată refractare propunerilor Asociației Medicilor Scriitori
și Publiciști Români.
Ca o paranteză, în sistemul penitenciar modern, lectura a devenit un
procedeu de recuperare socială și reechilibrare. Brazilia reduce durata pedepsei
cu un anumit cuantum pentru fiecare roman citit. La noi, o lăudabilă prevedere
similară îi favoriza pe cei care scriau cărți, din păcate uneori luată în derâdere
de presa noastră superficială și zeflemitoare. În închisorile politice comuniste,
dacă la percheziție se găsea un bont de creion, pedepsele erau cumplite. Scrisul
însemna idee, iar ideile erau interzise, ca și orice contact cu exteriorul. Aici
„reeducarea“ se făcea prin tortură urmată uneori de exterminare. Deținuții
au creat însă o literatură impresionantă, păstrată în memorie. Un compozitor,
Traian Popescu, a compus chiar și o operă !
Trauma psihică profundă lăsată de Primul Război Mondial a catalizat
puternic această formă de terapie reechilibrantă, inițial în spitalele
terestre și navale pentru răniți, orbiți, arși, amputați etc., rapid
extinsă și în spitalele civile, astfel încât în Marea Britanie, prin
programele aferente, aproape 4.000 de puncte (inițial War Services)
au distribuit două milioane de cărți și reviste. În Statele Unite,
acest ”War Service” (serviciu de război) a fost organizat în 1917 sub egida
Asociației Bibliotecilor Americane (ALA) . Sistemul a furnizat materiale de
lectură în 3981 de puncte implicând munca a 170 de bibliotecari specializați
care coordonau și spitalele mici. Succesul înregistrat în toată lumea a fost
enorm. Pentru prima dată după vremurile de glorie ale antichității, s-a realizat
pe scară amplă o medicină adresată sufletului și, prin acesta, somaticului.
S-au evidențiat în special Germania, Franța, Marea Britanie, Danemarca,
Spania, Suedia, Cehoslovacia, Noua Zeelandă și Australia. Comitetul Internațional
al Bibliotecilor spitalelor a ținut prima reuniune la Cambridge, în 1930.
Începând cu 1960, IFLA a redactat un serial de recomandări pentru
bibliotecarii din spitale, conținând o serie de standarde. Recomandările se
extind asupra familiilor bolnavilor, vârstnicilor instituționalizați, dar și
persoanelor încarcerate.
Cărțile și celelalte materiale (audio, video etc) din aceste biblioteci au
valoare intrinscă pentru oricine, indiferent de vârstă, sex, status social sau
educațional, abilități mentale sau fizice.
În actuala pandemie COVID este imperios necesară fondarea unor
Centre de Reabilitare a sechelarilor, în care biblioterapia ocupă un loc special,
mai cu seamă în cazul sechelelor neuropsihice.
Vârstnicii constituie un segment populațional prioritar atât prin
nevoile lor particulare cât și prin creșterea ponderii lor în
populația generală. Din datele OMS rezultă că dacă în 1955 la
100 de persoane sub vârsta de 20 de ani erau 12 persoane peste
65 de ani, în 2025 vor fi 31, însumând 10% din totalul populatiei.
Grupul de peste 80 de ani (oldest old) înregistrează ce mai amplă
creștere. Dacă în 1993 ei constituiau 16% din cei trecuți de 65 de ani, în deceniile
următoare procentul lor va atinge 30%. Menținerea vieții active și lectura de carte
promovează independența existenței vârstnicilor și întârzie declinul psihoneurologic.
Altfel, povara economică pentru societate va fi considerabilă. Investițiile
în domeniul pe care-l abordăm în acest material sunt economic rentabile. Pe
lângă singurătate (important factor de risc) vârstnicii au o capacitate de activitate
fizică și de energie mai redusă, mobilitate diminuată, deficite senzoriale,
înregistrează un deficit de memorie și concentrare. Cei apatici și care refuză
lectura au o morbiditate și mortalitate net mai ridicate. Interesul pentru lectură
trebuie încurajat, ca și cel pentru diverse activități. Nevoia de asistență psihică
specializată a crescut considerabil, dar aceasta este mult mai costisitoare în raport
cu biblioterapia. Cărțile facilitează relaxarea, dar încurajează și activitatea fizică,
spre deosebire de aderența de televizor. OMS insistă asupra țintei de îmbătrânire
activă („active ageing“), inclusiv participarea la viața socio-politică activă.
Un segment populațional care merită atenție specială este reprezentat
de persoanele cu dizabilități, care, potrivit statisticilor ONU, cuprind 7-10%
din populație, vârstnicii fiind cei mai numeroși.
În România lectura de carte înregistrează în ultima vreme un declin
periculos care trebuie combătut. Asociația Medicilor Scriitori și Publiciști
Români se străduiește, prin creații de proză, poezie și teatru, să furnizeze o
literatură sanogenă, adecvată echilibrului psihologic și specifică cerințelor
actuale. Dacă recunoaștem că stresul este principalul factor de inducție a
spectrului bolilor actuale, lectura de anumită calitate acționează țintit asupra
cauzei. Colaborarea cu experții din Uniunea Scriitorilor și din CopyRo este
deosebit de importantă pentru selecția și întocmirea listelor de cărți care vor
înzestra bibliotecile din spitale, centrele de îngrijire a bolnavilor cronici, cele
pentru vârstnici ș.a.m.d. Sperăm că prin această deschidere vom contribui la
creșterea interesului pentru literatură.

CONCLUZII
1. Trăim vremuri dominate de stres, care, prin cadrul psihologic al
anxietății și depresiei, se răsfrânge asupra îmbolnăvirilor, dominante fiind
afecțiunile cardiovasculare și neuropsihice.
2. Degradarea cadrului natural de viețuire, inclusiv prin cea indusă de
substanțele toxice tot mai răspândite și prin despădurire, adaugă acestui stres
al vieții moderne o componentă biochimică. Salvarea planetei devine imperativă.
3. Redobândirea echilibrului psihic este o țintă esențială, iar literatura
de calitate reprezintă una din cele mai eficiente și puțin costisitoare metode.