După o scurtă negociere cu Lanternele Roșii, care intenționau
să-l angajeze pe Corto Maltese pentru a pune mâna pe aurul
guvernului contra-revoluționar rus, aventurierul acceptă să
intre în parteneriat cu organizația secretă chineză. Contribuie
la decizie și senzația că îmbătrânește („Mi se pare că în seara
asta am cu zece ani mai mult“) și sentimentul neputinței de
a duce lucrurile la capăt — între ele, lectura Utopiei lui Thomas More, reluată
la Hong Kong după eșecul de la Veneția. Menționarea acestei lucrări contribuie
la portretul de „călător erudit și intelectual interesat de ezoterisme“ (Cristante,
2016: 107) al eroului. Acest profil se va accentua în albumele următoare.
Arestat de soldații care patrulau în zonă, Corto Maltese ajunge la
generalul Chang. Acesta îi redă libertatea, cu intenția de a-l folosi ca momeală
în bătălia ce știa că se va da pentru capturarea aurului rusesc. Ajuns la Shanghai,
Corto Maltese îl cunoaște la saună pe Jack Tippit, un aviator al forțelor
americane, obsedat de un tren cu cazaci conduși de o femeie din lumea
aristocrației. Apariție insolită, Jack Tippit nu renunța la pălărie și la pistol
nici măcar în saună. Ca semn de simpatie, marinarul îi explică felul în care
trebuie aplicată lovitura de cuțit: e obligatoriu ca tăietura să vină întotdeauna
de jos în sus. Femeia din trenul blindat se
afla, la rândul ei, în căutarea lui von Ungern-
Sternberg, cu care împărtășea ideea că
occidentalii nu sunt aliați de nădejde. Mai
mult, așa cum preconiza baronul nebun,
după restabilirea imperiului mongol al lui
Ginghis Han, Occidentul urma să fie trecut
prin foc și sabie.
Îmbarcat în avionul lui Tippit, Corto
Maltese se îndreaptă spre Kharbire, în
Manciuria. Cam în același timp, în Transsiberia,
Marina discuta cu Spațetov, omul japonezilor,
cu care Tippit avusese anterior un conflict,
despre planurile de a invada Occidentul,
după ce vor fi recucerit Rusia. Manciuria
era dominată de japonezi, sprijinitorii lui
Semenov și Lociak. Avionul pilotat de Tippit
e doborât de soldații din trenul ducesei
Seminova. Ajunși prizonieri, cei doi sunt
aduși în fața Marinei. Simpatia dintre ei se
transformă instantaneu în colaborare: ducesa
e de acord să-l ducă pe Corto și pe însoțitorul
său până la granița manciuriană, pe când
aceasta își continua drumul spre Transbaikalia,
unde avea întâlnire cu atamanul Semenov.
Un loc central în această istorie tulbure
și tulburătoare e deținut de baronul Roman
von Ungern-Sternberg, „un domn dificil“,
după cum îl caracterizează ducesa. Povestea
acestuia e demnă de un roman: „E descendentul
direct al cavalerilor teutoni stabiliți în Estonia
în secolul al XII-lea. Familia lui a fost lichidată
de Revoluție. Împreună cu un cazac, generalul
Semenov, a fondat în mai 1918 guvernul
provizoriu al Transbaikaliei, la Cita. În clipa
asta, trebuie să fie undeva la frontiera
siberiană, unde încearcă să-și cunoască
viitorul…“
Atunci când îl întâlnim, baronul Ungern-
Sternberg lasă impresia unui claun distribuit
în rol de dictator sângeros — oarecum în
stilul lui Rasputin. Isteric și dictatorial, ucide
cu mâna lui pe oricine nu i se supune,
impunând o disciplină de fier trupelor din
subordinea sa. În mod straniu, baronul
adoptă față de Corto Maltese o poziție
neașteptat de nuanțată. Mefient și arogant
la început, von Ungern-Sternberg descoperă
în marinar un partener de discuții pe teme
politice și artistice cât se poate de competent.
Recită la unison din faimosul poem al lui
Coleridge, Kubla Khan, și par să împărtășească
multe idei asupra evoluției vremurilor și a sufletului uman. Ca o completare
la acest peisaj în care zeița războiului se întâlnește cu muza poeziei, unul din
subordonații baronului trăiește cu sentimentul că și-a pierdut sufletul și
recită din Rimbaud. Aflat și el într-o dispoziție lirică, marinarul nu se lasă
mai prejos. Interogat de baron în legătură cu prezența în acea regiune în care
se înfruntau, orbește, atâtea forțe primejdioase și ambiții demente, marinarul
îi răspunde: „Poate n-o să mă credeți, dar încerc să uit pe cineva…“.
Evident, nici von Ungern-Sternberg, nici cititorul nu-l cred.
Motivul prezenței sale e capturarea trenului cu aur rusesc.
Dar faptul că a ales să dea un astfel de răspuns indică o certă
preocupare legată de drama sentimentală trăită într-un timp
și un loc neprecizate. E însă aproape sigur că ele s-au petrecut
la Hong Kong, în una din cele două vizite ale marinarului.
Merită cercetate, în acest context, sursele aventurii lui Corto Maltese. Ele nu
sunt reductibile la căutarea comorii, ci anclanșează mecanisme psihologice
profunde, legate de dorința irepresibilă de a înfrunta demonii din propria
minte. Războiul e un bun pretext de a resimți presiunea situațiilor-limită, a
haosului inevitabil creat de violență, suferință și moarte.
Hugo Pratt a dedicat o amplă parte a creației sale stării de război, studiată
din perspectiva confruntării oarbe între dezlănțuirea fizică, mentalități și
ideologii. Războiul induce tensiune și confuzie, invitând caracterele să-și
releve ascunzișurile, forța sau, dimpotrivă, slăbiciunea. În cazul lui Corto
Maltese, războiul a funcționat asemenea unei oglinzi în care s-au reflectat
adâncimile unei suferințe persistente, deși fără un obiect precis. Shanghai-
Li, mânată de o devoratoare pasiune ideologică, folosește războiul ca prilej
de a-și arăta calitățile, de la aceea de luptătoare neînfricată la cea de amantă
fără scrupule, în numele idealurilor pe care le slujește. În fine, baronul von
Ungern-Sternberg, cu planurile lui delirante, având ca țintă refacerea Mongoliei
Mari și apoi cucerirea lumii, oferă portretul unui vizionar smintit ce-i va fi
inspirat pe marii scelerați politici ai deceniilor ulterioare.
În acest context, nebunia sanguinară a lui Rasputin pare mai bine
plasată ca oricând. Prins în situații aparent fără scăpare, căpitanul-asasin își
folosește însușirile pentru a sluji, poate pentru prima oară în viață, fie și
indirect, o cauză fără legătură cu egoismul lui feroce. În marele abator
universal, împușcăturile, înjunghierile, exploziile, sugrumările fiorosului
siberian se pierd asemenea unui pârâu fără vlagă într-un ocean clocotitor.
Toate aceste întâmplări sunt posibile datorită vitezei de deplasare a
personajelor și a derulării evenimentelor. Călătoria, unul din stâlpii de susținere
ai curentului romantic, augmentează elementele și senzațiile care fac din
eroi tipuri reprezentative pentru anumite categorii umane. Finalmente,
tribulațiile lor devin și o căutare spirituală, oricât de exagerate ar părea cuvintele
în contextul dat. În sprijinul acestei idei,
trebuie citat chiar protagonistul, care-și
manifestă dorința de a trăi o poveste (favola,
în italiană, fable în franceză). Cu alte cuvinte,
ceea ce-l pune în mișcare nu e dorința
îmbogățirii, ci căutarea, fascinația necunoscutului
— chiar a inexistentului, așa după cum
sugerează lectura repetată (și neterminată)
a Utopiei lui More. Voiajurile lui Corto Maltese
sunt, așadar, explorări ale unui spațiu ideal,
ținte abstracte spre care îl duc drumuri
presărate cu obstacole aproape de netrecut.
De altfel, caracterul de „misiune
imposibilă“ e evident de la bun început. Era
cu adevărat utopic ca o mână de oameni
precar înarmați să facă față forței de reacție
a unui tren înțesat cu soldați. Pentru Corto
Maltese, acceptarea provocărilor echivalează
cu o întoarcere acasă — Hong Kong-ul fiind
locul unde marinarul deținea o locuință.
Într-un fel, baronul von Ungern-Sternberg
e și el victima unei utopii, a unui vis măreț
pe care istoria și oamenii îl vor împiedica
să-l pună în aplicare. Nici Corto, nici Ungern-
Sternberg nu sunt legați de valori pământene,
deși se folosesc de ele pentru a-și atinge
scopurile.
Pentru marinar, Hong Kong-ul
reprezintă speranța de a-și regăsi marea
iubire — deși, pe de altă parte, nu face
niciun efort pentru a o reîntâlni. Dimpotrivă,
pare oarecum ușurat când, la final, află
că femeia plecase între timp în Europa.
Altfel spus, idealurile sunt cu atât mai
ispititoare cu cât sunt mai îndepărtate.
Baronul nebun trăiește iluzoriu, proiectând
gigantesc un vis despre care, în străfundurile
minții, știe că nu poate fi împlinit. Din acest
motiv, el trăiește cu frenezia clipa, conștient
că aventura se poate încheia brusc.
În sumă, Corto Maltese în Siberia
e un roman grafic construit în
pura tradiție a romantismului.
Acest lucru e evident în construcția
scenariului și în prezența
elementelor din sfera sublimului
sau, dimpotrivă, a hăurilor grotescului.
Trimiterea la poezia lui Coleridge dedicată
„bătrânului marinar“ e o prefigurare a
destinului personajului, un „erou damnat“
sortit să poarte prin lume melancolia înfrângerii
și nostalgia unui paradis niciodată atins. Esoterismul completează un tablou
în care aventura este dublată de folosirea pe scară largă a profețiilor, a
simbolurilor și a miturilor.
Ultima pagină a albumului conține doar două imagini. În prima,
Shanghai-Li e înfățișată într-o postură melancolică, plimbându-se într-un
peisaj oriental, cu copaci și fluturi. Luptătoarea neînfricată și-a redobândit
identitatea de femeie fragilă și îndrăgostită. Nu e sigur însă dacă inima ei
bate pentru soț, inginerul agricol care a așteptat-o în timp ce ea se afla în
centrul unor primejdioase peripeții, sau pentru marinarul rătăcitor. A doua
imagine e un portret al lui Corto Maltese, alături de care se află un scurt text
al acestuia. Scrierea conține două informații. Prima îl privește pe Rasputin.
Aflăm că asasinul impenitent l-a vizitat la Hong Kong, iar la plecare i-a furat
un tablou de Gauguin.
A doua se referă la destinul lui Ungern-Sternberg. După ce a cucerit
orașul sfânt al mongolilor, Urca, a continuat să lupte împotriva roșilor, fiind
ultimul general alb capturat de aceștia. A fost executat în Noua Siberie. Despre
baronul nebun circula zvonul că dacă cineva se apropia de mormântul lui și
îl chema, răspundea. Cu talentul lui de a dărâma miturile și de a dezvrăji
lucrurile, Corto Maltese notează: „M-am dus la mormântul lui într-o frumoasă
zi de toamnă, atunci când pădurea în care se odihnește devine roșie și aurie.
L-am chemat. Nu mi-a răspuns“.
__________
Cristante, Stefano, 2016. Corto Maltese e la poetica dello straniero. L’atelier carismatico di Hugo Pratt. Milano-Udine: Mimesis Edizioni