În vâltoare

După o scurtă negociere cu Lanternele Roșii, care intenționau

să-l angajeze pe Corto Maltese pentru a pune mâna pe aurul

guvernului contra-revoluționar rus, aventurierul acceptă să

intre în parteneriat cu organizația secretă chineză. Contribuie

la decizie și senzația că îmbătrânește („Mi se pare că în seara

asta am cu zece ani mai mult“) și sentimentul neputinței de

a duce lucrurile la capăt — între ele, lectura Utopiei lui Thomas More, reluată

la Hong Kong după eșecul de la Veneția. Menționarea acestei lucrări contribuie

la portretul de „călător erudit și intelectual interesat de ezoterisme“ (Cristante,

2016: 107) al eroului. Acest profil se va accentua în albumele următoare.

Arestat de soldații care patrulau în zonă, Corto Maltese ajunge la

generalul Chang. Acesta îi redă libertatea, cu intenția de a-l folosi ca momeală

în bătălia ce știa că se va da pentru capturarea aurului rusesc. Ajuns la Shanghai,

Corto Maltese îl cunoaște la saună pe Jack Tippit, un aviator al forțelor

americane, obsedat de un tren cu cazaci conduși de o femeie din lumea

aristocrației. Apariție insolită, Jack Tippit nu renunța la pălărie și la pistol

nici măcar în saună. Ca semn de simpatie, marinarul îi explică felul în care

trebuie aplicată lovitura de cuțit: e obligatoriu ca tăietura să vină întotdeauna

de jos în sus. Femeia din trenul blindat se

afla, la rândul ei, în căutarea lui von Ungern-

Sternberg, cu care împărtășea ideea că

occidentalii nu sunt aliați de nădejde. Mai

mult, așa cum preconiza baronul nebun,

după restabilirea imperiului mongol al lui

Ginghis Han, Occidentul urma să fie trecut

prin foc și sabie.

Îmbarcat în avionul lui Tippit, Corto

Maltese se îndreaptă spre Kharbire, în

Manciuria. Cam în același timp, în Transsiberia,

Marina discuta cu Spațetov, omul japonezilor,

cu care Tippit avusese anterior un conflict,

despre planurile de a invada Occidentul,

după ce vor fi recucerit Rusia. Manciuria

era dominată de japonezi, sprijinitorii lui

Semenov și Lociak. Avionul pilotat de Tippit

e doborât de soldații din trenul ducesei

Seminova. Ajunși prizonieri, cei doi sunt

aduși în fața Marinei. Simpatia dintre ei se

transformă instantaneu în colaborare: ducesa

e de acord să-l ducă pe Corto și pe însoțitorul

său până la granița manciuriană, pe când

aceasta își continua drumul spre Transbaikalia,

unde avea întâlnire cu atamanul Semenov.

Un loc central în această istorie tulbure

și tulburătoare e deținut de baronul Roman

von Ungern-Sternberg, „un domn dificil“,

după cum îl caracterizează ducesa. Povestea

acestuia e demnă de un roman: „E descendentul

direct al cavalerilor teutoni stabiliți în Estonia

în secolul al XII-lea. Familia lui a fost lichidată

de Revoluție. Împreună cu un cazac, generalul

Semenov, a fondat în mai 1918 guvernul

provizoriu al Transbaikaliei, la Cita. În clipa

asta, trebuie să fie undeva la frontiera

siberiană, unde încearcă să-și cunoască

viitorul…“

Atunci când îl întâlnim, baronul Ungern-

Sternberg lasă impresia unui claun distribuit

în rol de dictator sângeros — oarecum în

stilul lui Rasputin. Isteric și dictatorial, ucide

cu mâna lui pe oricine nu i se supune,

impunând o disciplină de fier trupelor din

subordinea sa. În mod straniu, baronul

adoptă față de Corto Maltese o poziție

neașteptat de nuanțată. Mefient și arogant

la început, von Ungern-Sternberg descoperă

în marinar un partener de discuții pe teme

politice și artistice cât se poate de competent.

Recită la unison din faimosul poem al lui

Coleridge, Kubla Khan, și par să împărtășească

multe idei asupra evoluției vremurilor și a sufletului uman. Ca o completare

la acest peisaj în care zeița războiului se întâlnește cu muza poeziei, unul din

subordonații baronului trăiește cu sentimentul că și-a pierdut sufletul și

recită din Rimbaud. Aflat și el într-o dispoziție lirică, marinarul nu se lasă

mai prejos. Interogat de baron în legătură cu prezența în acea regiune în care

se înfruntau, orbește, atâtea forțe primejdioase și ambiții demente, marinarul

îi răspunde: „Poate n-o să mă credeți, dar încerc să uit pe cineva…“.

Evident, nici von Ungern-Sternberg, nici cititorul nu-l cred.

Motivul prezenței sale e capturarea trenului cu aur rusesc.

Dar faptul că a ales să dea un astfel de răspuns indică o certă

preocupare legată de drama sentimentală trăită într-un timp

și un loc neprecizate. E însă aproape sigur că ele s-au petrecut

la Hong Kong, în una din cele două vizite ale marinarului.

Merită cercetate, în acest context, sursele aventurii lui Corto Maltese. Ele nu

sunt reductibile la căutarea comorii, ci anclanșează mecanisme psihologice

profunde, legate de dorința irepresibilă de a înfrunta demonii din propria

minte. Războiul e un bun pretext de a resimți presiunea situațiilor-limită, a

haosului inevitabil creat de violență, suferință și moarte.

Hugo Pratt a dedicat o amplă parte a creației sale stării de război, studiată

din perspectiva confruntării oarbe între dezlănțuirea fizică, mentalități și

ideologii. Războiul induce tensiune și confuzie, invitând caracterele să-și

releve ascunzișurile, forța sau, dimpotrivă, slăbiciunea. În cazul lui Corto

Maltese, războiul a funcționat asemenea unei oglinzi în care s-au reflectat

adâncimile unei suferințe persistente, deși fără un obiect precis. Shanghai-

Li, mânată de o devoratoare pasiune ideologică, folosește războiul ca prilej

de a-și arăta calitățile, de la aceea de luptătoare neînfricată la cea de amantă

fără scrupule, în numele idealurilor pe care le slujește. În fine, baronul von

Ungern-Sternberg, cu planurile lui delirante, având ca țintă refacerea Mongoliei

Mari și apoi cucerirea lumii, oferă portretul unui vizionar smintit ce-i va fi

inspirat pe marii scelerați politici ai deceniilor ulterioare.

În acest context, nebunia sanguinară a lui Rasputin pare mai bine

plasată ca oricând. Prins în situații aparent fără scăpare, căpitanul-asasin își

folosește însușirile pentru a sluji, poate pentru prima oară în viață, fie și

indirect, o cauză fără legătură cu egoismul lui feroce. În marele abator

universal, împușcăturile, înjunghierile, exploziile, sugrumările fiorosului

siberian se pierd asemenea unui pârâu fără vlagă într-un ocean clocotitor.

Toate aceste întâmplări sunt posibile datorită vitezei de deplasare a

personajelor și a derulării evenimentelor. Călătoria, unul din stâlpii de susținere

ai curentului romantic, augmentează elementele și senzațiile care fac din

eroi tipuri reprezentative pentru anumite categorii umane. Finalmente,

tribulațiile lor devin și o căutare spirituală, oricât de exagerate ar părea cuvintele

în contextul dat. În sprijinul acestei idei,

trebuie citat chiar protagonistul, care-și

manifestă dorința de a trăi o poveste (favola,

în italiană, fable în franceză). Cu alte cuvinte,

ceea ce-l pune în mișcare nu e dorința

îmbogățirii, ci căutarea, fascinația necunoscutului

chiar a inexistentului, așa după cum

sugerează lectura repetată (și neterminată)

a Utopiei lui More. Voiajurile lui Corto Maltese

sunt, așadar, explorări ale unui spațiu ideal,

ținte abstracte spre care îl duc drumuri

presărate cu obstacole aproape de netrecut.

De altfel, caracterul de „misiune

imposibilă“ e evident de la bun început. Era

cu adevărat utopic ca o mână de oameni

precar înarmați să facă față forței de reacție

a unui tren înțesat cu soldați. Pentru Corto

Maltese, acceptarea provocărilor echivalează

cu o întoarcere acasă — Hong Kong-ul fiind

locul unde marinarul deținea o locuință.

Într-un fel, baronul von Ungern-Sternberg

e și el victima unei utopii, a unui vis măreț

pe care istoria și oamenii îl vor împiedica

să-l pună în aplicare. Nici Corto, nici Ungern-

Sternberg nu sunt legați de valori pământene,

deși se folosesc de ele pentru a-și atinge

scopurile.

Pentru marinar, Hong Kong-ul

reprezintă speranța de a-și regăsi marea

iubire — deși, pe de altă parte, nu face

niciun efort pentru a o reîntâlni. Dimpotrivă,

pare oarecum ușurat când, la final, află

că femeia plecase între timp în Europa.

Altfel spus, idealurile sunt cu atât mai

ispititoare cu cât sunt mai îndepărtate.

Baronul nebun trăiește iluzoriu, proiectând

gigantesc un vis despre care, în străfundurile

minții, știe că nu poate fi împlinit. Din acest

motiv, el trăiește cu frenezia clipa, conștient

că aventura se poate încheia brusc.

În sumă, Corto Maltese în Siberia

e un roman grafic construit în

pura tradiție a romantismului.

Acest lucru e evident în construcția

scenariului și în prezența

elementelor din sfera sublimului

sau, dimpotrivă, a hăurilor grotescului.

Trimiterea la poezia lui Coleridge dedicată

bătrânului marinar“ e o prefigurare a

destinului personajului, un „erou damnat“

sortit să poarte prin lume melancolia înfrângerii

și nostalgia unui paradis niciodată atins. Esoterismul completează un tablou

în care aventura este dublată de folosirea pe scară largă a profețiilor, a

simbolurilor și a miturilor.

Ultima pagină a albumului conține doar două imagini. În prima,

Shanghai-Li e înfățișată într-o postură melancolică, plimbându-se într-un

peisaj oriental, cu copaci și fluturi. Luptătoarea neînfricată și-a redobândit

identitatea de femeie fragilă și îndrăgostită. Nu e sigur însă dacă inima ei

bate pentru soț, inginerul agricol care a așteptat-o în timp ce ea se afla în

centrul unor primejdioase peripeții, sau pentru marinarul rătăcitor. A doua

imagine e un portret al lui Corto Maltese, alături de care se află un scurt text

al acestuia. Scrierea conține două informații. Prima îl privește pe Rasputin.

Aflăm că asasinul impenitent l-a vizitat la Hong Kong, iar la plecare i-a furat

un tablou de Gauguin.

A doua se referă la destinul lui Ungern-Sternberg. După ce a cucerit

orașul sfânt al mongolilor, Urca, a continuat să lupte împotriva roșilor, fiind

ultimul general alb capturat de aceștia. A fost executat în Noua Siberie. Despre

baronul nebun circula zvonul că dacă cineva se apropia de mormântul lui și

îl chema, răspundea. Cu talentul lui de a dărâma miturile și de a dezvrăji

lucrurile, Corto Maltese notează: „M-am dus la mormântul lui într-o frumoasă

zi de toamnă, atunci când pădurea în care se odihnește devine roșie și aurie.

L-am chemat. Nu mi-a răspuns“. 

__________

Cristante, Stefano, 2016. Corto Maltese e la poetica dello straniero. L’atelier carismatico di Hugo Pratt. Milano-Udine: Mimesis Edizioni