Forme de relief
***
de ani buni fratele meu construiește în cer un drum
care să-l aducă acasă.
zi și noapte trudește în fața unei
movile de pămînt
care nici nu scade
dar nici nu crește. de atîta
muncă uneori
scapă cîte o înjurătură care aici
pe pămînt
se aude ca un șuierat de glonț.
după ani de privit cerul
am început să sap pe dealurile
din jur
drumul
care să-l aducă acasă.
zile și nopți am lucrat din greu
dar din cer drumul se vede acum
ca o groapă
fără margini.
cînd privesc în urmă
mă minunez
cît de departe am ajuns.
fratele îmi face semn a lehamite.
***
nimic nu te mai ajută să uiți.
cît e noaptea de lungă gîndurile
tale
fac luna bucăți. la primele ore
ale dimineții
cu greu adormi
convins că din luna spartă
bucată cu bucată n-a mai rămas
nimic.
repeți asta noapte de noapte
și dimineața auzi lumina lunii
scrîșnind
de-a lungul pereților.
peste zi camera ta se umple încet
cu părinții frații și surorile tale
întorși de la muncile cîmpului.
asta te ajută să uiți. mai trece o zi.
privești cerul.
în seara asta luna
pare de neclintit.
***
cînd au hotărît că vor fi împreună
nu și-au spus multe cuvinte.
ca semn de profundă normalitate
ea a venit cu pămîntul ei
de acasă
el a venit cu pămîntul lui din
munți.
pe zidurile casei
au scris cu litere mari:
pînă cînd pămîntul ne va
despărți.
el a ales să caute
partea nevăzută a pămîntului
ea l-a așteptat
să se întoarcă învingător.
***
de ani buni
de cînd ai plecat de acasă
nu ai mai reparat nimic.
n-ai mai bătut un cui
n-ai mai reparat o fereastră
un zid
n-ai mai scris o scrisoare.
acum te întrebi dacă e bine
dacă nu cumva
pe lumea cealaltă va trebui
să plătești
tîmplarului
zidarului
geamgiului.
așadar după calcule simple
vrei să lași totul scris
să plătești fiecăruia în parte
cu speranța
că moartea
numele caligrafului
nu-l va afla niciodată.
***
te-ai temut că viața asta
o să fie tot timpul
la fel.
ai văzut atunci paharul cu apă
lăsat din tată în fiu pe pervazul
ferestrei
pentru ca morții familiei
să-și potolească setea.
dar ei
din tată în fiu
nu au mai găsit niciodată
drumul spre casă.
l-ai privit cu atenție. de ani buni
părea neatins.
te-ai privit în oglindă
și ți-ai spus : apa din pahar
s-a sleit
și nimeni nu mai are puterea
să bea.
a doua zi dimineața
paharele din casă erau țăndări
ca și cum cineva peste noapte
le-ar fi spart între dinți
de sete.
***
trezit în fiecare noapte din somn
la o oră nedefinită
de tată și frate
să-ți spună
că în sîngele tău
păsări lunatice și-au făcut cuib
că în cer de prea multă vreme
nu mai este apă.
de fiecare dată
îi auzi cum se tînguie
îți curăță merii
repară acoperișul
cosesc iarba rămasă
pe dealuri
vorbesc mult
despre visele tale
ascunse între ziduri
despre luna acoperită de nori.
pînă se crapă de ziuă
bucuroși sapă în somnul tău
pămîntul
pînă dau de apă.
***
cînd te-ai mutat pe acoperiș
cei din jur erau ocupați
cu însămînțarea apei în deșert.
acolo ți-ai dus
masa scaunele
și patul tău din lemn tînăr de brad.
mult timp nu a văzut nimeni asta.
îți era ușor.
viața ta pe acoperiș nu semăna
deloc
cu viața ta de pe pămînt.
cel mai complicat era atunci
cînd norii
îți acopereau casa
și din cauza ploii
traficul din cer
se muta pe acoperiș.
aureole de îngeri luminau
colțurile casei
pentru cei care se pierdeau
printre nori.
într-una din zile te-ai gîndit
că tu poți fi primul om
pe care moartea îl va găsi
pe acoperiș.
și moartea s-ar putea să ezite.
***
uneori te trezești noaptea
din somn
și te cuprinde frica.
întunericul din cameră îți intră
în ochi
ca o gheară de tigru.
în patul tău o femeie frumoasă
vorbește prin somn.
nu mai ai nici o clipă de liniște.
stai la pîndă.
în noaptea asta în somnul ei
cineva ar putea să ucidă.
***
te gîndești la viața ta din munți.
acolo băuturile erau tari
și te scăpau de nevroze. azi încerci
să o iei de la capăt
dar teama
ți-a desenat pereții cu flacăra
unui chibrit.
acum cauți
punctul cel mai nordic al casei
dulapul de bucătărie
fotografiile sepia din camera
mirilor.
te gîndești iarăși și iarăși
la viața ta din munți.
acolo băuturile tari
aveau culoarea sîngelui
iarna.
***
pleci într-o călătorie mai lungă.
ai început să împachetezi.
mai întîi
ai împachetat cu grijă dealurile
verzi
din spatele casei
cîmpurile cu cartofi dulci
cireșii amari.
apoi rînd pe rînd ai împachetat
ușile
ferestrele
zidurile casei acoperișul
podeaua tocită de urme de pași.
cu o mînă sigură ai împachetat
drumurile străzile
calea ferată
ploile calde din iunie.
la prînz după ce ai terminat de
împachetat zilele săptămînii
ai privit cerul.
cîțiva nori
așteptau cuminți
ultima ta zi de muncă. l