te uiți pe fereastră și parcă nu vezi
decât tot ce-ai văzut înainte ca ea să-ți
apară din nou
te uiți pe fereastră și nici o lumină
și ți se pare că vezi tot lumea în care ai
fost aruncat
dar cine e dincolo cine-i ființa aceea
cețoasă
ori umbra cuiva care a fost și n-a fost
și tinerețea și vârstele tale pe rând
acolo sunt toate
ce ți s-a întâmplat se adună acolo
prin fereastră se vede ceva
dar nimeni nu poate să-ți spună
dacă ești tu și dincolo și încă aici
moartea prietene e mai întâi o fereastră
prin care privești și nu-ți vine să crezi
că ea a mai fost încă o dată
și încă o dată
dar ușa prietene ea e moartea
abia când se va deschide
atunci ai să afli ce e cu tine și ce-a fost
când credeai că trăiești l
(La ediția din acest an a Turnirului de Poezie „Cununa de lauri de la Nessebar“, Marele Premiu, ex-aequo, a revenit poeților Nicolae Prelipceanu și Eugen Suciu. Publicăm în acest număr unul dintre poemele citite de Nicolae Prelipceanu, cu prilejul acestui Turnir. În numărul trecut al revistei noastre am publicat un poem de Eugen Suciu, citit cu aceeași ocazie.)