Existență
Atît de comodă iubirea întinsă pe șezlong
potopită de Soare cu-n moale nimb
de efemeride în jurul sînilor
carne pe carne cum aurul pe strălucirea sa
dar n-o poți chema nici ea nu te cheamă
doar știi că există
că e-o țesătură din fire de sînge și nestemate
străină de tine-n splendida-i lene fierbinte
atît îți e dat să știi că există
în vecii vecilor.
Copilărie
În nori simțeam cum se-mprăștie lumina
înavuțită cu sine
copilăria urla și urletul său
abia perceptibil cum o șoaptă
ne ocupam pămîntul clipă de clipă
cum o țară străină
nimeni în locul nostru
și-n noi aproape nimeni.
Vesperală
Dangăt de clopot
meșteri care făureau un Dumnezeu
fluid scînteietor
din dangătul clopotului
și spre seară
îl dizolvau gînditori
în Dumnezeul cel adevărat.
Cotidiană
Mai crîncen decît războiul celor două roze
războiul norilor în dimineața Amarului Tîrg
dezgustător de dulceagă
străbați mai întîi pustiul oglinzii
scîrțîitor cum zăpada
apoi aștepți cumperi vinzi verbele
apoi aștepți iarăși
cotidiană temniță caldă cum sîngele.
Rugă
Cu-această mînă obosită
presată între perne și cap îți faci cruce
uneori te rogi lăsat în genunchii moi ai Poeziei
alteori cu cuvintele șterse
de prea multă întrebuințare cum bancnotele vechi
Dumnezeu e-aproape de cei pe care-i iubești
atît de dureros
ca și cum El ar fi aproape de tine.
Peisaj
În eleșteele care sughiță ca un copil lacom
se află de toate
în frunzarele care murmură ca un vechi samovar
se află de toate
în cumulușii care scrîșnesc înciudat
cum frînele de camion
se află de toate
chiar și duhurile adevărate.
Ilustrată din Amarul Tîrg
Străzi umede cum mîini transpirate
din ganguri vechi vine damful de muced
al Începutului Lumii
un reporter din Capitală ridică deasupra capului
un porumbel
să filmeze cu el depărtările.
În memoria unei pisicuțe
Clopoțel – o mică ființă reală
în filmul de animație-al cerului
ai sunat atît de-argintiu
să te trezești din visul
care erai tu însuți.
În Amarul Tîrg
Cum s-au amestecat ochii
cu valurile mici ale Jiului
nimic nu e întîmplător
în jucăușul Purgatoriu-al străzii
și fiecare ins trece prin sine însuși
resignat cuviincios
cu cravată și servietă sub braț
ca și cum nu s-ar recunoaște.
Pictor
A pictat un geam pe alt geam
un copac pe alt copac
un nor pe alt nor
dar cînd a vrut să picteze o gură
pe altă gură
l-a-mpiedicat un geamăt
rămas în afara artei.
Dificultate
În răstimpuri te deschizi și te-nchizi cum o ușă
nu mai ai sînge defel în călimara inimii
doar cîțiva stropi de cerneală
și Doamne cum să deosebești trupul de suflet?
Semn de carte
Din ce e compus realul
din bucăți de real pe care
nu le mai putem folosi.
Scriptor
Apă umplută cu apă umplută ochi
devine sincer abia în lumea imaginii
mai înfricoșătoare ca Lumea de-apoi
se-năbușă chipul în oglindă
ca-ntr-un cer lipsit de văzduh.
Scriptor
Doar în detalii îți etalezi măiestria
căci Întregul e cel ce încearcă
El să te modeleze pe tine
cu mai mult ori mai puțin succes.
În zori
Luceafărul reintră-n cer
cum o vioară-n cutia sa.
Dincolo
Și încă n-am fost niciodată acolo n-am stat
în bătaia puștii întunericului
țintă capricioasă a lui
sprijiniți doar de cei cărora le suntem indiferenți
și care prin atîtea tertipuri ne-amînă
din aproape-n aproape plecarea
cei care ne iubesc ne-așteaptă deja dincolo
chiar dacă sunt încă vii.