Mai mult „hronic”, mai puțin cîntec

Ana Selejan este expertă în studiul literaturii române în timpul regimului comunist. Printre scriitorii de valoare care au fost supuși unor regretabile persecuții s-a numărat și Lucian Blaga. Dacă unii autori au beneficiat de o revenire, chiar spectaculoasă, în atenția publicului (cazul lui Arghezi), Blaga nu și-a mai văzut poezia publicată, nici piesele jucate. Nici la catedra de filosofie nu s-a mai întors pînă la moartea sa (6 mai 1961, puțin înainte de a împlini 66 de ani). Cariera sa vizibilă e întreruptă brusc și definitiv la 52 de ani cînd se afla practic în culmea forței creatoare. Din fericire, textele i-au putut fi reeditate și comentate postum, iar cei care l-au cunoscut au lăsat destule mărturii despre autor și creația lui.

De asemenea mărturii se folosește cu obișnuita sa abilitate Ana Selejan pentru a reconstitui biografia și creația lui Blaga (Lucian Blaga, biografie și creație. Contribuții critice) în volumul apărut la Editura Muzeul Literaturii Române.

Autoarea își împarte cartea în patru zone, fiecare cu cîteva subcapitole. Prima îl plasează pe Lucian Blaga În zodia ne-așezării sale. Poetul a schimbat mai multe domicilii în 12 localități, după cum ne asigură biografa sa și a fost un pasionat al vizitelor și excursiilor. Poetul era iubitor al ieșirilor în natură, singur sau împreună cu familia sa și Ana Selejean reconstituie cu plăcere și rigoare drumurile lui Blaga. El a făcut o carieră de oaspete cum o numește autoarea volumului, fiind lucru sigur că multele sale cunoștințe îl găzduiau cu cea mai mare bucurie, în intimitate el avînd darul de a se face plăcut și de a fi un interlocutor dezirabil pentru oricine.

A doua parte a volumului este intitulată Aspecte ale poeziei. Ana Selejan ia în discuție situația ineditelor lui Blaga și se ocupă apoi de trei dintre ciclurile poetice: La curțile dorului (Editura Fundațiilor Regale, 1938), Corăbii cu cenușă și Cîntecul focului în care cercetătoarea vede noua zariște a poeziei de dragoste. Ultimele două cicluri au apărut postum.

Din teatrul lui Blaga, Ana Selejan alege să se refere la Daria (1923) și la ultima piesă blagiană, Anton Pann (1945, dar apărută postum, în 1970). Autoarea descrie cele două texte dramatice „realiste“ ale lui Blaga, fără a încerca să le „salveze“ pentru că valoarea lor dramatică și literară nu le situează în fruntea dramaturgiei lui Blaga și nici în cea a epocii, reprezentarea lor nefiind nici măcar încercată, din cîte știu, decît într-un spectacol radiofonic cu Daria. În spiritul preocupărilor sale de istorie literară, exegeta face mai curînd un demers de cercetare a surselor și modelelor reale ale personajelor. Cel puțin în Daria, pentru că în Anton Pann Blaga însuși declară că toată acțiunea e fantezistă.

Ultima parte a cărții este una substanțială și se intitulează Proza autobiografică. Aici este și teritoriul favorit, cum spuneam, al Anei Selejan, care caută realitatea din spatele ficțiunii (în Luntrea lui Caron) și memorialisticii (Hronicul și cîntecul vîrstelor). La Hronic… este subliniat lirismul atît în idilizarea primei copilării, cît și în „romanul“ adolescenței viitorului poet. În cazul Luntrei lui Caron, Ana Selejan studiază cu precădere geneza romanului, nucleele epice, tehnica camuflării (sic!) și a creației personajelor. Un capitol aparte este destinat dimensiunii critice a scrierii, observarea societății strict contemporane momentului realizării romanului.

În studiul biografiei lui Blaga Ana Selejan pune toată atenția și reușește să redea detaliile relevante ale existenței poetului, realizînd un studiu util și care se parcurge cu ușurință datorită clarității expunerii. În aprecierile asupra operei lui Blaga, autoarea se ferește de interpretări și reevaluări spectaculoase. Comentariul este mai degrabă precis, fără ipoteze riscante și mai ales fără volute stilistice personale. Supunerea la obiect este o calitate a acestor pagini.

Biografia și opera lui Lucian Blaga și-au găsit în persoana Anei Selejan un comentator calificat și onest.