Poem de Vasile Igna

 

Ea trăiește în ciuda ei

nimeni nu povestește ca ea

în somn precum păsările

pe o creangă uscată

Ea visează în ciuda ei

nimeni nu visează ca ea

când e trează

cu ochii uscați și

pielița feței mai străvezie

ca flacăra lumânării

Ea trăiește în ciuda ei

nimeni nu e mai tare ca ea

poate doar cea care moare

în ciuda ei

aproape de linia orizontului