Poem de Gheorghe Vidican

port în plasa de cumpărături un strigăt

nimeni nu pricepe sirena ambulanței

la cârciumă fumul de țigară dă în pârg

umbra chelneriței e desăvârșită

precum frumusețea afroditei

ne cotrobăie prin buzunare

ne hrănește liniștea cu o vodcă

ne lasă umbrele să rătăcească pe pardoseală

leagă șireturile morții cu amintiri cariate

ușa deschide – închide încăperi

pe străzi femeile se plimbă cu amforele pline de cenușă

la poarta crematoriului au rămas doar bocancii

să se poată face numărătoarea

fără oprire pe ploaie pe frig

se ard amintirile

pe calupuri pe generații

la cârciumă fumul de țigară s-a copt

gata să cadă în poala chelneriței

un marș hărăzit pierzaniei

afrodita poartă în mână călcâiul lui achile

vulnerabil precum viața

la capătul drumului stau aliniate insomniile tinereții

muțenia lor se scurge în paharul cu vodcă

la cârciumă o umbră mahmură se joacă cu nisipul clepsidrei