Culegerile de poezii ale MARGHERITEI RIMI (1957, Prizzi, Padova), medic specializat în neuropsihiatrie infantilă, s-au făcut remarcate prin tematica lor de un dureros impact emoțional, uneori printr-un plurilingvism strict funcțional, dar și prin topica de inspirație dialectală. Prologul „Dumnezeul copiilor“ la volumașul Vocile copiilor (Le voci dei bambini. Poesie 2007 -2017, Mursia, 2019) este urmat de cinci secțiuni ce își iau titlul de la câte o culoare: „Alb“, albul inocenței copiilor abuzați, „Negru“, negrul morții ce se abate odată cu bombele și asupra celor mici în Orientul Mijlociu, „Vioriu“, ca fețele minorilor puși să muncească în fabricile de textile, „Roșu“, roșul infamant aruncat asupra copilelor traficate, „Verde“, pentru pre- și adolescenții condamnați la suferințele neadaptării.
În majoritatea secțiunilor predomină relatările sincopate ale victimelor. Presărate cu vorbe adresate lor, acestea sunt întretăiate de scurte intervenții: ale agresorilor, în lașă defensivă, sau ale psihiatrului – se deduce –, care mizează pe puterea eliberatoare a destăinuirii. Amalgamate în memoria celui ce revine cu gândul la ele după ce le-a receptat pe viu, enunțurile trunchiate ale emițătorilor, formând un continuum, se înlănțuie uniform pe pagină, fără departajări grafice regulate; aleatoriile majuscule, rarisimele puncte finale alternate cu două puncte și gruparea capricioasă a versurilor (nerespectată în traducere) nu încetinesc fluxul frastic.
Că nu era nimic rău
îmi zicea că așa-i iubirea
Notă: încă nu împlinise șapte ani
dar a îndurat abuzuri sexuale
Fetița nu se mai dezbrăca
își îmbrăca păpușile
înainte de culcare
Îi tot spun
dar ea îmi zice mereu:
Tu trebuie să taci. Tu nu trebuie
să vorbești
Simt pietre în cap.
Teamă mi-e că el se întoarce
De mi se mai întâmplă
vreau să mor
De se mai întâmplă
De data asta:
Eu – Mă – Omor
Nu știu să scriu
Eu copiez sub bancă
îmi dau pantalonii jos în fața
colegilor mei
Acum ori mai târziu îmi spui de întâmplarea aia
Mă omoară de vorbesc de lucrurile alea. Mă bagă
la închisoare
Nu, nici o poveste. N-am ce să povestesc
Să facem un desen
întru totul adevărat, de vrei,
ori inventat cu totul
ori și așa-și-așa
Îi spuneam mamei:
Eu nu vreau să fac lucrurile alea
– lucrurile alea –
Acum eu, apoi tu
trebuie să devenim
o poveste
Să ne luăm avânt
trebuie să ne facem mari
Câte ceva, am uitat
câte ceva, mi-aduc aminte
– De-o să vorbești, o să spun că doar tu ești de vină –
Vreau să fug
Visez urât
asta i s-a întâmplat și
colegei mele de bancă
Mama mea spune că nu-i nimic
că după trece totul
uiți totul
Dar nu-s supărată pe ea
pentru că ea mama nu mi-a făcut
nici un rău
E adevărat sau e-o mincină
Mereu îmi pun aceeași întrebare
I s-a întâmplat și păpușii mele
I s-a întâmplat și colegei mele
mi-a spus ea, a scris sub bancă
Cum se poate să nu crezi
El e-un monstru, trebuie să stea
la închisoare
De povestesc
îmi zic că-s mincinoasă
că el n-are nici un amestec
că eu nu spun adevărul
Că totul s-a întâmplat
din vina mea
Ne arăta cum trebuia să facem
iar ceilalți se uitau
Mă punea să mă dezbrac
– Vino, facem un film
vei ajunge faimos –
El e
El e, cel din poză
Ăl de-mi făcea pipi în gură
Eu scuip. Scuip și vomit
În gât aici am o piatră.
În ochi, am năluci
în urechi frici
și muștele ce-mi bâzâie-n păr
De prea de departe vorbesc
cei mari
și nu răspund
Suntem în acest punct:
de ajungi la frică, nu găsești
cuvântul
S-o spui pe de a-ntregul, fricii
îi trebuie un nume
Să-ncercăm să vedem cine
o numește
De există un nume
eu deja pot să chem
De există un nume
împreună
Putem. Să povestim
În desenul păpușii
toate cuvintele sunt în burta ei
Nu șterge
Întoarce foia
de nu-i loc aici
În desenul ăsta mă întrebi
de există o poveste
pe care să o pot scrie
E-un soare cald și o fetiță
Un caiet plin de cuvinte
are în cap
nu le știe pe toate câte vrea
să spună
– Nu vreau să mă-ntorc acasă
nu vreau să mă-ntorc
Îmi spun că-s cu capul în nori
c-am visat
Îmi spun:
– Dar ce-ai cu tatăl tău –
Nu vreau să mă arăt
Nu vreau să mai fiu atinsă
de nimeni
Nu vreau să mă uit la porcăriile
alea din film
– N-ai voie s-o mai spui.
E secretul nostru –
– Eu te iubesc –
O să i-o plătesc
ăluia de-acolo
Când o să mă fac mare
îl omor.
Copila era de acord
Ea ea a -nceput
Venea peste mine
Mă atingea
Mă săruta pe gură
Ea, ea-mi cerea – iubirea –
Nouă ani avea copila
iar cei mari ziceau
că era
o putoare
Tata mă viola
dar eu n-am spus niciodată
Mi-au zis să nu spun
că trebuia să-i apăr demnitatea
El era un carabinier
eu o copilă
cine să-mi fi dat crezare
Băiatul e bătut. Bătaie după bătaie
pentru că mi-aduce aminte de tata
Nu mai pot să șterg cele întâmplate
Alea nu erau mângâieri
mă subjuga cu vorba lui
Mă simt vinovat
Nu mai vreau să trăiesc
El era părintele meu spiritual
El
venea în patul meu. Mă mângâia. Mă punea
să deschid gura
să fac porcării
Copilul de-atunci n-a știut
să se apere
Mi-e scârbă de corpul meu
care pute
Acum mă duc la culcare și nu știu ce mi se va întâmpla
nu știu cum o să pot trăi așa
nu știu de voi mai rezista
Acum știu
că n-a fost vina mea
Acum știu
că eram doar un copil
– Tu ai vrut-o –
Sunt o neisprăvită
îmi zic mica putoare
Mi-a zis ești frumoasă. Ești micuța mea logodnică
mă săruta cu limba
poate-mi plăcea ori poate nu
Acum am reușit să pun în
cuvinte întâmplarea aceea
am înțeles că aia nu era iubire
Nu mai mănânc vreau să dispar
să devin transparentă
Pentru că am îngăduit asta,
mi-e scârbă de copila de atunci
A fost găsit un cadavru
de sex feminin
9 ani după câte se pare.
Complet suspendat trupul
copilei atârnă de o funie
Se constată că picioarele-s
cu 40 de centrimenti
mai sus de podea, brațele
lipite de corp
– De-o să vorbești, n-o să te creadă nimeni –
Capul e aplecat spre stânga. Nodul e poziționat în spate,
sub ceafă
Se constată o adâncitură oblică a pielii în jurul gâtului și
al beregatei
– Tu i-ai sărit în brațe –
Pleopele-s închise. Culoarea facială, palid-vineție
Se remarcă limba scoasă între dinți. Un firicel de salivă
se prelinge în stânga,
de la gură pe bărbie
– E vina ta. De ce l-ai lăsat –
Pantofii și rochia sunt ude,
pline de noroi
În casă totul pare la locul lui.
Se constată existența
unui scăunel la picioarele
patului
Se presupune că micuța
l-a folosit
pregătindu-și gestul suicidar.
Concluziile necropsiei:
moarte violentă datorată
sinuciderii prin spânzurare
Prezentare și traducere de Doina Condrea Derer