Așa se face că actuala ediție a Concursului George Enescu pare a fi fost situată între două lumi. Urma a se desfășura integral în toamna trecută. Nu a fost să fie! Primele două etape au avut totuși loc în luna septembrie a anului trecut, în noua formulă devenită emblematică, on line, în condiții pandemice – ne aducem aminte – ucigătoare. Dar speranțele de atunci au adus vremuri mai bune. Etapele finale au fost amânate. S-au desfășurat recent, în a doua jumătate a lunii mai, în condiții aproape normale, cu public în sală, public ahtiat de muzică, de muzică comunicată de la suflet la suflet, de la muzicianul solist, de la tânărul muzician, creator al evenimentului, la publicul dornic de a-l asculta, de a-i înțelege aspirațiile. Astfel, desfășurarea tuturor momentelor competiției a cuprins perioade apropiate unui an întreg.
Desigur, finala cu orchestra – în cazul fiecărei secții în parte, la violoncel, la vioară, la pian – a constituit momentul absolut spectaculos al întregului eveniment. A avut loc la Atheneul Român, în zilele sfârșitului de mai, în compania Orchestrei Filarmonicii bucureștene aflate sub conducerea a trei invitați, personalități ale vieții muzicale actuale, dirijorii Nicolas Altstaedt, Wilson Hermanto, John Axelrod.
Îmbucurător de observat, în toate cele trei finale s-au afirmat muzicieni din România, cu toții desfășurând remarcabile cariere solistice sau muzicale-camerale susținute în plan național dar și în cel european.
Distincția supremă a secțiunii dedicate viorii a fost atribuită violonistului Valentin Șerban, cu Concertul în re minor de Jean Sibelius; dispune de o vioiciune interioară a comunicării, cea care conferă strălucire pasajelor de virtuozitate! În plus, stăpânirea interioară a cântului violonistic oferă distincție și echilibru în susținerea acestei partituri romantice ce plasează virtuozitatea înaltă în zona expresiei și nu în cea a exhibiționismului instrumental. Este de remarcat, energia și vigoarea cântului violonistic sunt pentru tânărul muzician atribute ale unei diversificate experiențe artistice ce a început în Brașovul natal, experientă ce înflorește, iată, în pragul vârstei de treizeci de ani. A știut să învețe mult de la mulți, de la marii maeștri, asimilând valorile de bază, extinse, ale muzicianului violonist.
În cadrul secțiunii dedicate violoncelului, distincția supremă, în mod cu totul surprinzător, a fost atribuită celui mai tânăr laureat din întreaga istorie a Concursului Enescu, competiție care începe, să ne amintim, în anul 1958!… și se extinde de-a lungul a șaptesprezece ediții. Mă refer la violoncelistul sud-coreean Jaemin Han, care a împlinit relativ recent vârsta de cincisprezece ani! În etapa finală a conpetiției a susținut partitura cu totul spectaculoasă a primului Concert în mi bemol major, de Dmitri Șostakovici. Este o lucrare pe parcursul căreia mai puțin lirismul comunicării și mai mult dinamismul de virtuoză susținere a acțiunii dramatice constituie latura dominantă a acestui important opus concertant de secol XX. În plus, observând acțiunea muzicală a tânărului artist, dar și relația comportamental-scenică a acestuia, nu am putut să nu constat semnele unei maturizări cu totul timpurii, într-un anume fel – sper să nu greșesc – grăbite.
O conațională a sa, pianista Yeon-Min Park, a fost clasată pe prima poziție în cadrul competiției tinerilor pianiști; a prezentat în finală Concertul în re minor de Serghei Rachmaninov. Aplicația pe instrument, dinamica, construcția de ansamblu, au fost împlinite. Consistența timbrală maleabilă, utilă unui mare concert romantic, urmează a fi dobândită; a obținut de asemenea o distincție specială pentru cea mai bună interpretare a unui opus enescian, în acest caz a primei Sonate în fa diez minor.
Și în cazul pianistei sosite din Coreea, dar și în cazul pianistei Adela Liculescu, clasată în final pe locul secund, tipologia sunetului, natura timbrală trebuie urmărite în raport cu natura însăși a muzicii, de această data Concertul în si bemol minor de Ceaikovski, un magnific opus romantic; a fost cântat cu entuziasm interior. Dar cultura sunetului de care dispune tânăra artistă aparține prioritar unei alte zone stilistice, anume muzicii clasico-romantice europene. Dintre ceilalți premianți este de remarcat cizelarea intonațională ce atinge limitele perfecțiunii în cazul violonistei Jaewon Wee din Coreea; dar în cazul Concertului de Johannes Brahms, dobândirea unei anume sculpturalități a sunetului este obligatorie.
Este de apreciat, de asemenea, excelenta educație violonistică probată de violonistul german Tassilo Probst pe parcursul Concertului de P.I.Ceaikovski; frumusețea muzicii s-a dovedit a fi fost bine învățată pentru sine și mai puțin comunicată.
Alte distincții au fost dobândite de violoncelistul Ștefan Cazacu, apreciat pentru susținerea amplă a unei partituri complexe cum este Concertul de Antonin Dvorak, de asemenea de violoncelistul german Sebastian Fritsch cu Concertul în mi minor de Edward Elgar, lucrare căreia tânărul artist a știut a-i conferi o inspirată substanțialitate romantică a expresiei; a fost clasat pe locul secund.
Este de apreciat, actuala ediție a Concursului Enescu a captat interesul a peste 200 de participanți, tineri pianiști, violoniști, violonceliști din întreaga lume, tineri muzicieni înscriși în primele etape, în toamna anului trecut, etape parcurse în comunicare on line. Dintre aceștia, în etapele finale au fost selectați să participle 21! În recitalul oferit în etapa semifinală a fost obligatorie prezentarea unei importante lucrări camerale enesciene; este asigurată astfel o bună cunoaștere, o potrivită circulație a valorilor enesciene la nivelul tinerei generații de muzicieni. Dintre participanți, un grup masiv de tineri muzicieni din Coreea de Sud. Se muncește intens și serios în acea parte a lumii; iar relațiile stabilite cu instituțiile europene de învățământ artistic sunt temeinice.
Este de menționat, în actuala ediție, la nivelul juriilor celor trei competiții s-au aflat personalități ale vieții muzicale internaționale, maeștri ai pedagogiei pianului, viorii, violoncelului. Juriul secțiunii pian a fost condus de cunoscuta pianistă Cristina Ortiz, ea însăși laureată cu decenii în urmă a Concursului Enescu; secțiunea violoncel a fost condusă de un muzician de aleasă dinamică în cadrul vieții muzicale internaționale actuale, violoncelistul și profesorul lituanian David Geringas, iar juriul secțiunii vioară a fost condus de celebrul violonist rus Dmitry Sitkovetsky. Domnia sa a oferit un recital pe care-l consider a fi fost memorabil; a cuprins integrala lucrărilor pentru vioară și pian de Johannes Brahms, cele trei sonate, de asemenea celebrul Scherzo din Sonata FAE. A fost însoțit de pianistul Iain Burnside, artist de specială aplecare în domeniul muzicii de cameră cu pian.
Țin să apreciez, finala secției pian a fost susținută cu participarea angajată, autentic stimulatoare a dirijorului John Axelrod, cel care a asigurat un parcurs orchestral just, cu totul potrivit etalării valorilor solistice ale tinerilor finaliști; iar aceasta în compania Orchestrei Filarmonicii bucureștene. Este un aspect pe care ni l-am fi dorit împlinit inclusiv pe parcursul finalelor secțiilor violoncel și vioară. Poate la o nouă ediție a concursului enescian.
Important de menționat, un adevărat tur de forță, de soluții imaginate rapid, de profesionalism, a dovedit echipa extinsă a organizatorilor, agenția Artexim; la fiecare ediție festivalieră, la fiecare ediție a concursului, inclusiv la cea abia încheiată, de la un an la celălalt și-au reînoit forțele, și-au adaptat acțiunile.
Nu pot să nu observ, într-una dintre diminețile libere ale juriului de vioară, violoniștii Silvia Marcovici și Remus Azoiței, laureați cu decenii în urmă ai Concursului Enescu, foști elevi ai Colegiului ce poartă numele celui mai mare muzician român, au oferit cu generozitate cursuri de măiestrie celor mai buni tineri violoniști ai colegiului. A fost o întâlnire emoționantă pe care tinerii liceeni nu o vor uita!
Concursul George Enescu s-a încheiat, Festivalul George Enescu începe! Ținem aproape! Căci marele tezaur al muzicii culte promovat de tânăra generație a muzicienilor acestor ani se constituie într-un salutar fapt întremător pentru noi toți.