Arlette Coposu, o biografie. Destinul soției Seniorului

Despre Arlette Coposu, soția lui Corneliu Coposu – el însuși simbol al rezistenței și al demnității în fața prigoanei comuniste, apoi lider al opoziției în România postcomunistă, s-a scris prea puțin sau doar tangențial, mai cu seamă în articole de presă sau în memoriile și jurnalele contemporanilor (cea mai recentă astfel de lucrare este, desigur, Amintiri povestite, amintiri trăite, a Flaviei Coposu, apărută în 2019). Nu a existat, până de curând, o lucrare de substanță dedicată soției Seniorului, iar volumul elaborat de Andreea Mâniceanu încearcă să umple acest gol. Urmând structura unei lucrări biografice (începând cu familia Arlettei Marcovici, studiile, întâlnirea sa cu viitorul soț, căsătoria și viața cuplului în contextul anilor de război și în timpul perioadei comuniste) volumul se întemeiază mai cu seamă pe informațiile identificate în dosarele privind-o pe Arlette Coposu aflate în custodia Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (fond Informativ și fond Penal), coroborate cu date, informații și o importantă secțiune de fotografii provenite de la membrii familiei Coposu (surorile Flavia și Rodica Coposu).

Căsătorită în toamna anului 1942 cu Corneliu Coposu (pe atunci secretarul președintelui PNȚ, Iuliu Maniu), Arlette Coposu avea să împărtășească, în anii de după război, odată cu ascensiunea la putere a comuniștilor, destinul dramatic al soțului său. Asemenea altor membri ai elitei politice românești interbelice, membrii familiei Coposu au fost supuși prigoanei comuniste, fiind anchetați, hărțuiți, evacuați din domiciliu, lăsați fără slujbe și deci fără posibilitatea de a se întreține, și nu în ultimul rând supuși regimului carceral. După arestarea soțului, survenită în iulie 1947 (pe fondul înscenării de la Tămădău), începea practic și calvarul restului familiei și implicit al soției Arlette, aceasta din urmă fiind evacuată din casă (nevoită să se mute la soacra și cumnatele sale), pentru ca mai apoi să își piardă slujba de interpretă de limba franceză la Ministerul Afacerilor Străine. Curând, familia ajungea să supraviețuiască aproape exclusiv din vânzarea unor obiecte de valoare din casă.

Arestării (și condamnării) soțului, supus detenției timp de 17 ani, avea să îi urmeze, la distanță de câțiva ani, în iunie 1950, arestarea soției sale, Arlette, sub acuzația absurdă de complicitate la crimă de înaltă trădare împotriva țării. Acuzația de spionaj în favoarea Franței era, de fapt, o răzbunare a autorităților comuniste de la București împotriva celei care îi stătea alături lui Corneliu Coposu, răzbunare căreia i-a căzut victimă nu numai Arlette (condamnată la 25 de ani de muncă silnică), ci și sora sa, Rose-France (condamnată la 20 de ani de muncă silnică). De fapt, singura lor vină era aceea că ambele frecventau Biblioteca Franceză și îl cunoșteau pe atașatul militar al Legației Franței, Serge-Henri Parisot. După momentul condamnării, Arlette Coposu a fost supusă regimului carceral sever, vecin cu exterminarea, în mai multe închisori, începând cu Malmaison și continuând cu Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc și Oradea, executând 14 ani de închisoare. Perioada carcerală s-a suprapus, în mare parte (după 1950), cu cea a soțului său, ambii fiind eliberați în 1964, ca urmare a Decretului 411: mai întâi Arlette, în 15 aprilie 1964, iar mai apoi Corneliu Coposu, aflat în domiciliu obligatoriu (după eliberarea din închisoarea Râmnicu Sărat, din 1962), la sfârșitul aceleiași luni.

Cuplul regăsit, puternic afectat de regimul sever din închisorile regimului comunist – ambii cu o sănătate precară (Corneliu Coposu era profund emaciat, ajungând la o greutate de 51 kg, de la cele 114 kg de la momentul arestării), primea la scurtă vreme de la eliberare o nouă lovitură, odată cu boala incurabilă a soției, ce avea să îi aducă sfârșitul Arlettei în decembrie 1966, la mai puțin de trei ani de la eliberarea din închisoare.

Volumul surprinde cu acuratețe sensibilitatea, demnitatea și mai cu seamă seninătatea profundă în fața suferințelor care i-au marcat destinul soției lui Corneliu Coposu, Arlette.