Cei prostiți și cei care-i prostesc

Lumea se vaccinează de decenii bune. Numeroase boli (ale copilăriei, inclusiv) au fost eradicate. Vaccinul a intrat de mult în rutina medicală a statelor de pe toate continentele. Opoziția la vaccinare există și ea, dar era până deunăzi neînsemnată. Iată că vaccinul anti-Covid-19 a readus în discuție ideea însăși de vaccinare. Și ce discuție! Pur și simplu, turbată. Fără contraargumente raționale. Inspirată preponderent din fake news. Comică, dacă n-ar fi tragică. Absurdă.

Bine, bine, veți spune, e vorba de cei prostiți. Desigur, întrebarea este cine și de ce îi prostește. Primul răspuns care ne vine în minte este: televiziunile. Mai exact, două sau trei dintre ele. Doar că televiziunile sunt instrumentele manipulării, nu creatorii ei. Cineva trebuie să se afle în spatele moderatorilor și colaboratorilor permanenți. Sigur nu autoritățile care n-au niciun interes să-și pună singure bețe-n roate. Partidele? În niciun caz, toate.

Întrebarea ajutătoare ar fi cui prodest? Cine trage foloasele, fiindcă cine trage ponoasele, știm. Diversele servicii interne sau diversele servicii externe, SRI, SIE, rușii, chinezii, americanii, niscai state europene, cum ar fi, în concepția unora, inamicul național numărul unu, Ungaria? Unele state nu vor neapărat să ne facă rău în mod direct, de pildă Rusia cu Sputnik al ei, vor să ne stimuleze să ne facem singuri rău. Lucru la care ne pricepem. Avem și un proverb: ce-și face omul cu mâna lui, nici dracul nu desface. Pe aici, pe aproape se află răspunsul: am face bine să ne uităm în ograda noastră, nu numai în cea a vecinului. Dacă tot ne dăm de patrioți în gura mare. Cum adică, nici de atâta lucru nu suntem capabili? E nevoie să apelăm mereu la alții? Adevărul este că, din motive extrem de variate, mereu altele și mereu aceleași de-a lungul istoriei, ne-am făcut noi înșine mai mult rău decât ne-au făcut alții. În fiecare generație au existat unii gata să-i prostească pe alții. Uitați-vă în jur cu atenție: credeți că propagandiștii anti-mască sunt convinși ei înșiși de inutilitatea sau de pericolele pe care masca le presupune? Nicidecum, ei nu sunt proști și, cu atât mai puțin, prostiți. Ei sunt cei care ne prostesc luându-ne de proști. În fața tenacității cu care se dau în spectacol, n-avem decât șansa minimă de a nu ne lăsa, la rândul nostru, prostiți.