Cu fotbalul, ne-am cam lămurit și, așteptând tragerea la sorți din 7 decembrie, ne crucim pe zi ce trece aflând din dezbaterile televizate istoria neagră a sforarului Burleanu, care nu poate rămâne fără consecințe. Penale, presupun! Mai constați, nu fără amărăciune, că Ianis Hagi, controversatul, înnobilează tușa de vreo patru săptămâni la Rangers, cum trăiești și uimirea că dinamoviștii de sub Contra au născut prima victorie după 9 luni, disperați și neplătiți de fantomaticul Cortacero, dispărut pe veci în ceața din care a și apărut.
Azi îmi propun însă să vorbesc despre alte sporturi, care se pregătesc de mari confruntări internaționale. Şi începem cu Europeanul de handbal feminin, care va debuta pe 3 decembrie în Danemarca. În mod normal, ar fi de așteptat ca tricolorele noastre să spele rușinea de la precedentele Mondiale din Japonia, unde s-au clasat pe jenantul loc… 12. Era deci logic ca antrenorul Tomas Ryde să fie demis după acest eșec istoric, la care s-a ajuns după o serie de înfrângeri la scoruri umilitoare (16-31 cu Spania, 22-34 cu Suedia și 20-37 cu Japonia!). La cârma naționalei a fost adus tandemul Bogdan Burcea-Robert Licu, cărora le revine misiunea nu numai de a reabilita imaginea handbalului feminin românesc la acest European, ci mai ales de a pregăti echipa pentru calificările olimpice din primăvară.
Tocmai pe un asemenea fond de angajare a handbalistelor în bătălii decisive, mi-a fost dat să aud o declarație stupefiantă a Cristinei Neagu, nimeni alta decât căpitanul naționalei: „Nu vă bazați pe mine! Nu sunt robot, am nevoie de antrenamente, de meciuri. Cred că România trebuie să se bazeze, în primul rând, pe o echipă închegată. Am nevoie de timp, am nevoie de o perioadă îndelungată fără probleme de sănătate pentru a mă putea antrena. Dar, așa cum o spun mereu, echipa nu trebuie să stea în mine!“ Profund dezamăgitoare această punere în gardă a tuturor iubitorilor de handbal, a antrenorilor naționalei și, mai ales, a colegelor, declarația fiind făcută după înfrângerea suferită de CSM, săptămâna trecută, în fața Rostov (22-27), din Liga Campionilor. Tot ea a adăugat însă și posibila explicație a nădufului: „Mai sunt meciuri de jucat și păstrăm șanse, dar mai e și problema restanțelor salariale. Abia azi am primit salariul din iulie. O echipă care are pretenții în Liga Campionilor trebuie să-și respecte jucătoarele și să plătească salariile la timp!“
Fără s-o contrazic pe cea desemnată de patru ori cea mai bună handbalistă a lumii în chestiunea obligațiilor pe care clubul le are față de ea și de coechipiere, tot mi se pare profund greșită abordarea sa privind echipa națională. Mai ales că, la o adică, nu federația i-a întârziat salariul. Care salariu, între noi fie vorba, bate la… 20.000 de euro lunar (potrivit calculelor riguroase făcute de Cătălin Tolontan), aproape un miliard de lei vechi adică și de vreo sută de ori mai mare decât leafa primarului general, în subordinea și finanțarea căruia se află clubul CSM. Pe de altă parte, umblă vestea că Neagu ar fi în tratative avansate pentru plecarea la francezii de la Brest (unde ar face din nou pereche cu Bella Gulden). E dreptul ei, firește, mai ales că, ajunsă la 32 de ani, e normal să-și asigure finalul carierei într-o urbe cu o primărie mai bogată decât cea a Bucureștiului!…
Tot pe 3 decembrie debutează în Turcia și Campionatele Europene de gimnastică feminină, unde își va face reintrarea oficială și… Larisa Iordache. Absentă mai bine de trei ani din competiții, ca urmare a accidentării de la Mondialele din 2017, veterana de 24 de ani a lotului a apărut săptămâna trecută la Campionatele Naționale, unde a concurat însă hors-concurs!?! Nu mai stau să vă explic de ce n-a avut curaj să se ia la întrecere cu puștoaicele de 16-17 ani. Însă faptul că federația o trimite la Europene, chipurile pentru a se testa în vederea calificării la Jocurile Olimpice, mi se pare deja o prea mare bunăvoință pentru o gimnastă experimentată, dar devenită în ultimii ani un fel de divă mondenă. Ceea ce-mi displace…
Și aș mai adăuga un al treilea caz, tot al unei foste sportive valoroase, jucătoarea de tenis Sorana Cârstea. Ajunsă la 30 de ani și prăbușită de pe locul 21 WTA pe 86 (în acest noiembrie), a refuzat să mai facă parte din echipa de FedCup a României, rămânând și ea în atenția presei mai ales prin cancanurile legate de viaţa personală.
Așadar, trei doamne și toate trei… Și e păcat!