Tineri poeți: Ștefan Bolea

Descensio

I

este o cameră în tine pe care n-o vizitezi niciodată

o cameră care-și schimbă poziția în tine

de cele mai multe ori o găsești ferecată

zidită

de cele mai multe ori ușa camerei pare inexistentă

n-ai ochi pentru ea

dacă totuși găsești ușa și vrei să intri în camera necercetată

cine te așteaptă acolo?

spaima? iadul? dezbinarea? crima? mântuirea?

ești pe hol și n-o să-ți dai seama că nu ești tu, n-ai fost niciodată, atâta timp cât nu intri în camera nevizitată, ferecată, inexistentă poate

II

când corbii trec razant pe lângă coarnele tale

și ochii săgetați de soare fierb până-ți pleznesc

amintește-ți că funia pe care Dumnezeu ți-a întins-o

e scara pe care ajungi cu gâtul frânt în cer

III

întotdeauna al doilea

ating inelul dar ratez slam-ul

incapabil să-mi îmbrățișez piticul

totdeauna în cădere, totdeauna ce-ar fi fost

eșecul meu splendid, victoria mea irelevantă

trebuie deghizat în vreau

dar pot să pot?

totdeauna alfa minus, totdeauna Dumnezeul morții lui Dumnezeu

trădează-te și fugi de la răstignirea ta

fă din apă benzină, orbește-i pe înțelepți și exorcizează invers preoții

blestemă-te în timp ce zbori spre cercul X

IV

oamenii își rotesc capul la 180 de grade și mă privesc

oamenii se uită la mine cu ochii din spate

ochi de vulpe, ochi de dihor, ochi de rinocer

banda chinului se derulează pe FFWD

V

în seara asta mă urăsc

puținul pe care l-am realizat stă deasupra mea ca o bardă

oriunde mă uit văd gândacul-șobolan

când să mai găsesc claritatea când să mai găsesc pacea

te rog lichidează-mă în timp ce-mi strâng aripile

în vaier de buhă palatul se face praf

VI

în seara asta ai lichidat în minte lumea

bulevardele s-au golit

pustiul își ia înapoi partea

oceanul fierbe și scufundă continente

universul s-a contractat într-un mod bizar

sufletul lui mic chițăie ca un guzgan disperat că nu mai poate părăsi arca

în seara asta i-ai ucis pe toți în vis

și ești vesel

planeta e un enorm cadavru

și ai fost uns zeu, preot și gropar

omenirea a fost scutită de existență

aleluia

VII

suntem filme proiectate de nimeni într-o sală de cinema goală