Poem de Simona-Grazia Dima

Făt-Frumos

De veacuri, Făt-Frumos

ucide zmei și nu mai isprăvește,

poate așa e-un pic mai limpede

această lume de care-aproape a uitat,

iar fata împăratului, demult eliberată

din copac, s-a dus, lăsându-și diadema

în poiană. Bătrân acum, viteazul

se apleacă și vede cum înflorește

roua pe rubine și diamante,

fără știre, fără caznă, singurul martor

al avuției mereu în creștere e greierul,

marea lucrare se va împlini în somn.