André Ferenc (n. 1992, Miercurea-Ciuc) poet slam, traducător, redactor al revistei literare „Helikon“. A terminat Studii de Limbă și Literatură Maghiară la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca. A publicat poeme și traduceri în diferite reviste și antologii literare din România și Ungaria și a participat la numeroase evenimente de slam poetry. Laureat al Premiului Cartea de debut al Uniunii Scriitorilor din România (2018) și al Premiului de debut al revistei „Látó“ (2013). Membru al József Attila Kör (Cercul József Attila) și al Fiatal Írók Szövetsége (Uniunea Scriitorilor Maghiari Tineri). Este președintele Cercului Literar Bretter György din Cluj-Napoca.
învingătorul concursului de-a v-ați ascunselea
ne încinsese partida și încă nu știam
k va trebui să rezistăm pe linia de front
a unui concurs de-a v-ați ascunselea
cu ochii învinețiți trecutul ne iscodește
necontenit
în spatele mugurilor explozivi în scări de bloc
duhnind a pișat de pisică gâfâitul lui acoperă
hârâitul conductelor de apă ruginite
atenția rece și răsunătoare a pereților
piciorul lui cu platfus i se zărește încă
pe sub draperie
de treij de ani în sarmale clocotitoare
eroi tot mai chei cu ficatu-umflat gustă
din ciolan puțin câte puțin
scobitori înțepenesc în gurile lor cum ai ridica
stâlpi funerari în memoria ciozvârtelor
în descompunere
revoluția s-a rătăcit în copilărie
într-o piață de vechituri mirosind a piele artificială
și încă mai bâjbâie pe-acolo
printre cei ce-au fost canonizați precoce
cei ale căror visuri second-hand le-am mușamalizat
& care ne-au fumat în internet café-uri
speranțele pe care le-am pus în ei
printre ei mă nimeresc și eu sub spoiala albă a chipului meu
fresce imposibil de restaurat poartă grija
evacuării
binecuvântează-mi doamne tăcerile rogu-te
neputințele & nepăsările
binecuvântează-mă k stau la pândă
în tranșee cu cracii-n căcat
îmblânzește-mi stăpânirile de sine
binecuvântează-mi slăbiciunile moștenite
însușite
căci sunt pe cale să cedez
binecuvântează-i pe cei ce s-au dizolvat
în apele subterane
pe cei în ai căror ochi în loc de scântei pâlpâie
incendii forestiere epididimita
le-a încremenit entuziasmul & măduva spinării
li s-a scurs prin coadă
pe cei ce-au împrăștiat sare pe drumurile
pe care-au umblat
pe cei din cauza cărora orbecăim pe câmpuri
semantice minate
binecuvântează-i pe revoluționarii de taburet
pitiți sub blănuri de vulpe pătate de sânge
pe cei ce știu întotdeauna ce mâini să strângă
binecuvântează-i pe cei ce de treij de ani
neputincioși
în visul european paralizant & cărora
le dau târcoale
sălbăticiuni tot mai feroce
binecuvântează-i doamne pe rechinii
de capital mereu la pândă
cei ce-și schimbă dantura an de an
doar noi mai purtăm mereu aceleași
urme ale mușcăturii lor
binecuvântează-i că știu bine ce fac
și nu furia mă-ncearcă ci o rușine
soră cu vulnerabilitatea vânatului
când în turnurile gemene ale naivității &
fuduliei noastre ne trăsnește revelația k
și noi avem palmele transpirate & spume
la gură
îmi vreau cicatricele înapoi
într-un târziu ni se va acri de erotica rezistenței
ne vom obișnui cu faptul k sub picioarele noastre s-ar răspândi
răsadurile mediocrității imposibil de stârpit
ne vom resemna cu chicotele necruțătoare
ale obsedaților de alergat
ne vom însuși arta renunțării și a demiterii
vom admite că în urma compromisurilor
apa de la robinet pute & zăpada e-ntunecată
vor mai fi specii dispărute da vor fi
și vor mai fi oportunisme da vor fi
și vor mai fi asasini cu miros de detergent
da vor fi
și vor mai fi tratamente cu nămol roșiatic
da vor fi
și vor mai fi cimitire militare da vor fi
dar noi ne vom însuși treptat arta amuțirii
cu calmul spânzuraților vom suporta vijelia
ne vom însuși icnirile gherăneala torsul
sârguincioaselor remușcări feline
vom fi toleranți față de noi înșine
ne vom înmuia în mocirla complicității
îi vom ajuta pe asupriți să se răzbune
le vom oferi 2% din impozitul nostru pe venit
îi vom înscrie la cursuri de hematologie
vom ierta tot ce e de neiertat
vom spune ce frumos și-a rupt oasele
cât de profesionist și-a smuls părul din cap
ce bine-i stă cu pulanul
& vom scuti adevărul de orice serviciu
din când în când vom arunca-ntre câini izgoniți
câte un ostaș sacrificabil
cu septul ros de praf
pentru a-i linge de pe degete stratul adipos
de responsabilitate
și când se vor aduna în piețe
să ierneze clănțănind laolaltă
dispeceri nedormiți să le deturneze
strigătele de ajutor
degeaba înfruntăm frigul
până la urmă ne vom plictisi băieți
vom obosi & ne vom căra acasă cu capul plecat
k să punem sarmalele la-ncălzit
în catedrala neîncălzită a ultimilor treij de ani
slujitori tuberculoși o țin langa cu sanctificările
reumatismul zace în articulațiile clănțănitoare ale activiștilor civili
în secrețiile celor treij de ani se scaldă oligarhii
emisiuni de divertisment cu genocide în
programul de după-amiază
speranțele ne-au emigrat fluierând
în germania italia spania
sub unghiile lor pulpa de căpșuni e veșnic
roșie
se-ntrec în apropouri k pe vremuri totul
fiindcă-n plină anxietate
am uitat gustul metalic al fricii
dar nerăbdarea cine ne-o confiscă
dar furia cine ne-o trece dincolo
dar pace oportuniștilor cine le-aduce
dar sensurile cine le șterge definitiv
și-n locul pântecelui sâmbure de avocado
ne va tremura
și vrăjmașa gloată insolentă îl va invada
căci cu degetul chiar pân’ a prins cârcel
ne-am arătat
și trosnirea ca un dârdâit în el s-a instalat
ce mai divorț – proces de treij de ani e
revoluția
& nu știm încă nici copilul cine-l va păstra
Traducere din maghiară de Mihók Tamás