Tineri poeți: André Ferenc. Poem

 

André Ferenc (n. 1992, Miercurea-Ciuc) poet slam, traducător, redactor al revistei literare „Helikon“. A terminat Studii de Limbă și Literatură Maghiară la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca. A publicat poeme și traduceri în diferite reviste și antologii literare din România și Ungaria și a participat la numeroase evenimente de slam poetry. Laureat al Premiului Cartea de debut al Uniunii Scriitorilor din România (2018) și al Premiului de debut al revistei „Látó“ (2013). Membru al József Attila Kör (Cercul József Attila) și al Fiatal Írók Szövetsége (Uniunea Scriitorilor Maghiari Tineri). Este președintele Cercului Literar Bretter György din Cluj-Napoca.

învingătorul concursului de-a v-ați ascunselea

ne încinsese partida și încă nu știam

k va trebui să rezistăm pe linia de front

a unui concurs de-a v-ați ascunselea

cu ochii învinețiți trecutul ne iscodește

necontenit

în spatele mugurilor explozivi în scări de bloc

duhnind a pișat de pisică gâfâitul lui acoperă

hârâitul conductelor de apă ruginite

atenția rece și răsunătoare a pereților

piciorul lui cu platfus i se zărește încă

pe sub draperie

de treij de ani în sarmale clocotitoare

eroi tot mai chei cu ficatu-umflat gustă

din ciolan puțin câte puțin

scobitori înțepenesc în gurile lor cum ai ridica

stâlpi funerari în memoria ciozvârtelor

în descompunere

revoluția s-a rătăcit în copilărie

într-o piață de vechituri mirosind a piele artificială

și încă mai bâjbâie pe-acolo

printre cei ce-au fost canonizați precoce

cei ale căror visuri second-hand le-am mușamalizat

& care ne-au fumat în internet café-uri

speranțele pe care le-am pus în ei

printre ei mă nimeresc și eu sub spoiala albă a chipului meu

fresce imposibil de restaurat poartă grija

evacuării

binecuvântează-mi doamne tăcerile rogu-te

neputințele & nepăsările

binecuvântează-mă k stau la pândă

în tranșee cu cracii-n căcat

îmblânzește-mi stăpânirile de sine

binecuvântează-mi slăbiciunile moștenite

însușite

căci sunt pe cale să cedez

binecuvântează-i pe cei ce s-au dizolvat

în apele subterane

pe cei în ai căror ochi în loc de scântei pâlpâie

incendii forestiere epididimita

le-a încremenit entuziasmul & măduva spinării

li s-a scurs prin coadă

pe cei ce-au împrăștiat sare pe drumurile

pe care-au umblat

pe cei din cauza cărora orbecăim pe câmpuri

semantice minate

binecuvântează-i pe revoluționarii de taburet

pitiți sub blănuri de vulpe pătate de sânge

pe cei ce știu întotdeauna ce mâini să strângă

binecuvântează-i pe cei ce de treij de ani

neputincioși

în visul european paralizant & cărora

le dau târcoale

sălbăticiuni tot mai feroce

binecuvântează-i doamne pe rechinii

de capital mereu la pândă

cei ce-și schimbă dantura an de an

doar noi mai purtăm mereu aceleași

urme ale mușcăturii lor

binecuvântează-i că știu bine ce fac

și nu furia mă-ncearcă ci o rușine

soră cu vulnerabilitatea vânatului

când în turnurile gemene ale naivității &

fuduliei noastre ne trăsnește revelația k

și noi avem palmele transpirate & spume

la gură

îmi vreau cicatricele înapoi

într-un târziu ni se va acri de erotica rezistenței

ne vom obișnui cu faptul k sub picioarele noastre s-ar răspândi

răsadurile mediocrității imposibil de stârpit

ne vom resemna cu chicotele necruțătoare

ale obsedaților de alergat

ne vom însuși arta renunțării și a demiterii

vom admite că în urma compromisurilor

apa de la robinet pute & zăpada e-ntunecată

vor mai fi specii dispărute da vor fi

și vor mai fi oportunisme da vor fi

și vor mai fi asasini cu miros de detergent

da vor fi

și vor mai fi tratamente cu nămol roșiatic

da vor fi

și vor mai fi cimitire militare da vor fi

dar noi ne vom însuși treptat arta amuțirii

cu calmul spânzuraților vom suporta vijelia

ne vom însuși icnirile gherăneala torsul

sârguincioaselor remușcări feline

vom fi toleranți față de noi înșine

ne vom înmuia în mocirla complicității

îi vom ajuta pe asupriți să se răzbune

le vom oferi 2% din impozitul nostru pe venit

îi vom înscrie la cursuri de hematologie

vom ierta tot ce e de neiertat

vom spune ce frumos și-a rupt oasele

cât de profesionist și-a smuls părul din cap

ce bine-i stă cu pulanul

& vom scuti adevărul de orice serviciu

din când în când vom arunca-ntre câini izgoniți

câte un ostaș sacrificabil

cu septul ros de praf

pentru a-i linge de pe degete stratul adipos

de responsabilitate

și când se vor aduna în piețe

să ierneze clănțănind laolaltă

dispeceri nedormiți să le deturneze

strigătele de ajutor

degeaba înfruntăm frigul

până la urmă ne vom plictisi băieți

vom obosi & ne vom căra acasă cu capul plecat

k să punem sarmalele la-ncălzit

în catedrala neîncălzită a ultimilor treij de ani

slujitori tuberculoși o țin langa cu sanctificările

reumatismul zace în articulațiile clănțănitoare ale activiștilor civili

în secrețiile celor treij de ani se scaldă oligarhii

emisiuni de divertisment cu genocide în

programul de după-amiază

speranțele ne-au emigrat fluierând

în germania italia spania

sub unghiile lor pulpa de căpșuni e veșnic

roșie

se-ntrec în apropouri k pe vremuri totul

fiindcă-n plină anxietate

am uitat gustul metalic al fricii

dar nerăbdarea cine ne-o confiscă

dar furia cine ne-o trece dincolo

dar pace oportuniștilor cine le-aduce

dar sensurile cine le șterge definitiv

și-n locul pântecelui sâmbure de avocado

ne va tremura

și vrăjmașa gloată insolentă îl va invada

căci cu degetul chiar pân’ a prins cârcel

ne-am arătat

și trosnirea ca un dârdâit în el s-a instalat

ce mai divorț – proces de treij de ani e

revoluția

& nu știm încă nici copilul cine-l va păstra

Traducere din maghiară de Mihók Tamás