Pretinsa revistă Astralis este un almanah al refuzaților. Cu excepții mărunte, e o adunătură de texte ratate ale unui grup de inși nuli care se recenzează cu entuziasm doar între ei. De neînțeles ce caută unii membri ai Uniunii în Astralis! Din nr. 2 (martie-iunie)/2020 cităm:
– Teodora dragă, l-am auzit la un moment dat, într-o seară destul de târziu, pe partenerul ei de viață. Atmosfera era plăcută și clară. Discuția lor se transmitea (sic!) cu ușurință (???) Pleci undeva? (asta o întreabă „partenerul” pe parteneră, n.n.) Îmi place rochia asta. Când ți-ai lucrat-o? Domnul acesta vârstnic avea o dicție plăcută corectă. Știa cum să-și transmită enunțurile(sic!). (Cleopatra Dinu)
el ok și ea o cheie
tăuraș el, ea – femeie amîndoi angrenați în studierea lui passé composé el cu vreau, ea cu de ce mereu în dispută în antiteză ea – în derută el căzut în freză (el, ca el, dar autoarea… n.n.) diferiți dar uniți introextrovertiți.
(Luminița Zaharia