În-Afară
Les migrants vont mourir encoronavirés
Michel Deguy
0
am aflat că suflarea mea
te poate îmbolnăvi
te poate ucide
așa că am ales să îți scriu
dintotdeauna eu scriu
dintotdeauna am grijă de tine
să nu te îmbolnăvesc
să nu te ucid
1
ca la interogatoriu
ca sub tortură
întrebările vor rămîne aceleași
pînă vom răspunde la ele
2
la început n-a fost cuvîntul
și nici litera mare
inițiala majoră majusculă
la început n-a fost începutul
a fost uitarea
3
sting girofarul și mă culc
nu
îl las să meargă
îl închid în dulap
4
uneori mi se pare că afară
i un fulger
dar nu e decît ziua
(care-i un fulger)
5
atît de neputincioși
de nuli
încît am ajuns să ne punem
speranța secretă
într-un microb într-o boală
într-un nimic
în nimic
6
da ar fi trebuit să ne oprim de mult
și să nu mai ieșim din case decît cu
fața ascunsă acoperită
de rușine
7
virusul ăsta
ca orice virus
ar putea să gîndească nu
să fie gîndire
pentru cineva alt
cineva dacă
nu pentru noi
nervul gîndirii
viermele
ne gîndim le el
iar el e gîndirea
e în gîndire
8
cînd a izbucnit pandemia
(cutremurul
inundația
inflația
oprimarea)
am redescoperit spontan
ca noi
reflexele nu principiile
a ceea ce undeva
cîndva într-un articol
cu pretenții academice dar
care aproape imediat îmi scăpase
din mînă o luase razna se
dusese devenind un simplu
articol de ziar un
pamflet de principii
micro-contra-comunism: ne-am luat congelator și
ne-am făcut scurt
provizii
9
ați fi putut avea și voi revoluția voastră
ați fi putut face voi revoluția adevărată
ați ratat ocazia
să nu uitați că ați ratat-o
să îmbătrîniți și să muriți cu amintirea acestei
ocazii de revoluție adevărată ratate
să fie aceasta ratarea vieții voastre
semnul de ratare sub care să stea viața voastră
de care să nici nu vă dați seama
cînd nu veți ști de ce nu
veți mai avea aer de
ce nici măcar nu mai respirați
de ce nici măcar nu mai este nevoie
să respirați
fără totuși să fi murit
cînd veți fi trecut la treapta următoare
cînd veți fi devenit unul dintre miliardele de
miliarde de virusuri și de viruși pasive
pasivi una dintre miliardele de miliarde
de secvențe genetice de
bucăți singuratice înghesuite de moleculă
așteptînd să fie
asamblate îmbucate împerecheate
pentru a putea pune
încă o dată în sfîrșit capăt
lumii acesteia
multă
supraviețuire genetică vă
urez
10
o clipă te vei salva
două
o viață
după care va trebui
s-o iei de la capăt
cu moartea
11
fără focus
toată imaginea
o singură imagine
nu există decît o singură imagine
și sîntem în ea
să ne căutăm
încet răbdător
văzînd totul pînă la noi
după noi
fără noi
12
măcar plouă
se aude ceva
13
aici nu va mai fi niciodată frig
am învins fără să fi făcut nimic
altceva decît ceea ce facem
nu va mai fi frig
însă va fi urît
14
mai bine erai viu
nu trebuia să îți scriu
mai bine eram viu
nu trebuia să îți scriu
15
ce faci
aici
aici
sînt