IV
O, taină-a tainelor, ascensiune
stelară-a mîinii-n centrul cunoștinței
și pogorîre-a focului ființei,
printr-un canal trupesc, dintr-o genune
mă năvălind acum a dăruinței!
O spargere-a puterii stă să tune
în vertebralul trunchi și să mă-adune
în fulgere cerești atotputinței!
În tunete mă-ntrup și-ntr-un cuvînt
ce, le-ncăpînd, proclamă stihial
ritmul liturgic al chemării Tale,
și, uite, mă primești de pe pămînt,
lucrare-a energiilor tronale,
în suflul, suflu,-al Tău ființial!