„Otilia din comedia «Enigma Otiliei» era o panaramă…“

Mass-media e plină în aceste zile de perlele culese din lucrările de bacalaureat de la proba de literatură. Formulările sunt de noaptea minții, o culme a tembelismului, încât ești tentat să crezi că sunt făcături, nu au cum să fie produse de o gândire normală a unui elev care, de ani de zile, studiază literatura, sistematic, la școală, cu profesori anume specializați. Sau, dacă sunt autentice, înseamnă că școala e la pământ, nu-și mai îndeplinește rostul, acela de a învăța, de a educa, de a instrui, ci, exact invers, strică mințile. Dar să reproducem câteva dintre aceste exprimări, piscuri șocante de ignoranță: „I. L. Caragiale este cel mai mare poet din literatura universală. El a scris Riga Criptyo și Enigel.“ „Arghezi este un Isus care face din venin miere și din mucegai și noroi bijuterii.“ „Ion este personajul principal pentru O scrisoare pierdută și era combinat cu Zoe.“ „Băh, Zoe asta deșteaptă dă-o-n mă-sa, s-a descurcat femeia, doi morți lângă ea îi freca cum vrea.“ „O scrisoare pierdută a apărut anul trecut, am fost eu la piesa de teatru cu o gagică.“ „Autorul se numește Maior. Pentru că a devenit cunoscut s-a denumit Maiorescu. Am uitat și mai cum.“ „Otilia Mărculescu din comedia «Enigma Otiliei» era o panaramă că a plecat cu Tipătescu și apoi cu Conu Leonida.“ „Zoe era parașută o interesau banii ca boarfele din ziua de azi.“ „Gabriel Călinescu arăta bine pentru vârsta lui mai ales că se apropia să moară.“ „Aș vrea să știți că mass media e pentru modă, fashion, nebunii de ăstea. Asta caută lumea. Cum să promoveze un nebun din literatură în ziare?“ Văzând, ca autor de literatură, ce talmeș-balmeș e în creierele acestor tineri, nu ai cum să nu simți fiori pe șira spinării. Gândești că printre astfel de oameni ar trebui căutați și găsiți viitorii cititori ai cărților tale. Or, în mod sigur, tineri de asemenea condiție culturală penibilă nu au cum să fie vreodată acei cititori pasionați și capabili de înțelegere, pe care-i aștepți. Ei vor fi pe veci doar niște vajnici necititori, iremediabil scufundați în crunta lor incultură. Când absolvenții de liceu arată așa, să ne mirăm că literatura nu mai prezintă interes și nu mai e apreciată, că volumele publicate sunt lipsite de feed back-ul atât de necesar din partea publicului și că izbânzile literare, oricât de importante, rămân neomologate? Nu ne mirăm. Spunem ce am spus și altă dată: scriitorii, cei autentici, trăiesc într-o bulă, fără o comunicare reală cu acel public cunoscător, care aproape a dispărut. E un motiv întemeiat pentru a cădea într-o depresie accentuată, fără leac.

P.S. Desigur, nu e corect să generalizăm. Nu toți elevii sunt de nivelul jalnic ilustrat mai sus. Există și performeri între liceenii de astăzi, elevi de nota zece la examene. De pildă, la Colegiul Național „Emil Racoviță“ din Iași. Un loc în care mai mulți scriitori au fost invitați în anii din urmă, grație programului „Literatura în școli“, inițiat în capitala istorică a Moldovei de poetul Adi Cristi. Este un exemplu că excelența în învățământ se poate obține, totul depinde de calitatea intelectuală, de seriozitatea și de abnegația dascălilor. Ca lucrurile să funcționeze cum se cuvine, ar trebui ca asemenea instituții de învățământ, cum este acest colegiu ieșean, să fie regula, nu excepția.