Ipocrizie și populism

Problema pensiilor care, în acest moment, preocupă atât de intens societatea românească este tratată de clasa politică extrem de populist și de ipocrit. Cum se întâmplă, de altfel, cu aproape orice subiect important care ajunge în discuție publică la noi. Astfel, n-am uitat, n-aveam cum să uităm, ce s-a petrecut în timpul îndârjitului asalt asupra Justiției, când tot discursul politicienilor aflați la putere și toată acțiunea lor obstinată erau vădit în favoarea infractorilor: acestora li se plângea de milă la orice oră, pe canalele TV de casă, într-un cor de voci mincinoase, și se schimba legislația astfel încât să fie exonerați corupții, iar cetățenii onești ajunseseră să se simtă stingheriți că nu sunt și ei infractori, în jurul cărora observau consternați că se concentrează grija statului. Dar să ne întoarcem la tema pensiilor. Cei care cer mărirea acestora cu un procent enorm și de nesuportat economic (40%), invocă situația bieților pensionari care suferă de sărăcie, dar uită să spună că procentul/sporul nu-i privește doar pe aceștia, pe pensionarii oropsiți, cu pensii rușinos de mici, ci pe toți pensionarii, și pe cei cu pensii sfidător de mari. Primii nu sunt decât un pretext pentru a profita a doua categorie, cea a îmbuibaților, din care fac parte politicienii și demnitarii de care depinde decizia. Chiar și după mărirea cu procentul acesta uriaș, nemotivat de principii economice ci stabilit din pix, aleatoriu, pe hârtie, primii vor rămâne tot săraci, iar ceilalți vor fi și mai bogați și inechitățile din societatea românească se vor adânci și mai mult, până la dimensiunile unei prăpastii. La fel și în privința pensiilor speciale/ de serviciu: Avocatul Poporului și atâția alții dintre cei atinși de încercarea parlamentului de a limita nivelul acestor pensii țipă ca din gură de șarpe, dovedesc multă inventivitate în a găsi justificări pentru privilegiile lor și reclamă neconstituționalitatea măsurii. (La Curtea Constituțională vor și avea câștig de cauză, nu ne îndoim: judecătorii, deși aflați clar în conflict de interese ca unii dintre principalii beneficiari ai unor – multiple! – astfel de pensii speciale/ de serviciu, sunt de neatins în hotărârile lor părtinitoare.) Nimeni nu spune să nu existe pensii speciale/ de serviciu. Chestiunea simplă este nivelul sfidător și absurd al acestor pensii: cum e posibil ca un șef de penitenciar și fost procuror comunist de undeva din Argeș să aibă venituri din pensie de o sută zece ori mai mari decât cea mai mică pensie de la noi?! Într-o țară unde avem situația asta, dreptatea umblă cu capul spart, lucrurile sunt atât de strâmbe încât, în orice clipă, sistemul social se poate prăbuși ca o șandrama izbită de o pală de vânt.