Trei semnături din revista ORIZONT

În ORIZONT nr.4, avem surpriza să întâlnim câteva semnături rareori prezente în revistele literare. Astfel, Ion Caramitru vorbește despre descifrarea și înțelegerea poeziei. E foarte prețios să cunoaștem ce crede despre rostirea versurilor un actor extraordinar pentru care recitarea înseamnă un act de creație ce se alătură actului scrierii, însuflețind textul și punând mai bine în lumină sensurile profunde ale acestuia: „…Urmează (în cazul meu, al nostru, al actorilor) momentul culminant, când urci pe scenă și spui poezia în fața publicului. În situația aceasta, ea capătă valori aparte. Le-aș numi valori de folosință neașteptate. Rostirea care mă interesează este cea a semnificațiilor. Într-o poezie care te emoționează trebuie intuit momentul fierbinte al inspirației poetului, cea care i-a dictat mâinii lui să scrie. Poetul transmite un bun, un bun finit, încremenit în pagină. Eu îl preiau ca atare și-l trec prin filtrul sensibilității mele. Sunt uimit de valoarea estetică, de lumea pe care o descopăr în spatele metaforei și fascinat de temperamentul autorului. Poezia a devenit, organic, și a mea.“ Iar Gabriel Liiceanu stă de vorbă despre Constantin Noica și „Lotul Goethe“ cu Davide Zaffi, traducătorul în italiană al cărții Despărțirea de Goethe. Iată o întrebare și un răspuns din acest dialog extrem de interesant: „Din stenogramele Securității reiese că Noica intrase în legătură cu Editura Suhrkamp din Frankfurt în vederea publicării cărții în Germania. Știți de demersul eșuat? În 1977, Noica îl sună de acasă, având telefonul pus sub ascultare, pe redactorul de la Editura Univers, unde îi apăruse Despărțirea de Goethe, și îl înștiințează de un proiect al publicării cărții la Suhrkamp.«Lucrez la traducere împreună cu un prieten de la Sibiu», îi spune. Convorbirea e înregistrată și apare ca atare în dosarul lui Noica de la Securitate. Nu cred că știe nimeni ce a urmat, nici dacă lui Noica i s-a pus explicit în vedere că nu are voie să scoată cartea în Germania sau dacă Suhrkamp nu a fost deloc interesată să publice un autor de la celălalt capăt al Europei. Pot doar să vă spun că în arhiva Noica existentă la Humanitas se află o traducere cu titlul Abschied von Goethe, făcută, bănuiesc, de un prieten sas din Sibiu, Georg Scherg, care i-a tradus lui Noica către sfârșitul vieții și De dignitate Europae.“ În fine, Ileana Mălăncioiu republică o tabletă intitulată Eu, Nicolae al lui Moromete: „Lui Marin Preda îmi venea uneori să-i spun Bună ziua fără să-l cunosc, așa cum își spun între ei oamenii din satele de la munte.“ De citit.