Moșteniri coregrafice puse în valoare

Nimic nu poate fi mai reconfortant, în momente grele, apăsătoare, ca cele pe care le trăim acum, sub robia fizică și psihică instaurate de pandemia COVID 19, decât să constatăm, să conștientizăm de fapt, că în jurul nostru, în unul dintre domeniile pe care le iubim, acela al artei dansului, s-au format câteva generații de promotori, care pun în valoare tot ce s-a făcut și tot ce se face și astăzi în această artă. Ei constituie o garanție pentru bunul mers al breslei și această constatare, apărută cu câțiva ani în urmă, și puternic reliefată în cursul anului trecut, ne poate da un sentiment de seninătate și de speranță, simțăminte benefice în momente grele.

Am semnalat, de-a lungul anilor, mulțimea programelor de cercetare, desfășurate la Centrul Național al Dansului București începând din 2006, cercetare de texte, fotografii, filme, materiale culese din arhive, ziare, reviste, programe, cărți, mărturii orale care s-au finalizat în 2017 cu o platformă online de informare, Dance Claud.ro, unde se pot găsi informații despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al dansului de pe aceste meleaguri, dar și despre dinamica lui prezentă. Respectiva platformă de informare este opera a două tinere și entuziaste dansatoare și coregrafe, Ana Papadima și Andreea Belu.

Această realizare, ce a părut atunci ca un vîrf al domeniului cercetării, s-a arătat ulterior a fi de fapt o etapă, urmată, pe multiple planuri, de inițiativele altor împătimiți pentru arta dansului, care o servesc cu multă dăruire și pricepere. Un nume deja afirmat de câțiva ani buni este cel al Corinei Cimpoieru, care a realizat o amplă expoziție, cu panouri ilustrând etapele creației Floriei Capsali, panouri pe care le-a dăruit ulterior Liceului de Coregrafie „Floria Capsali“. Ea se ocupă acum de arhiva Centrului Național al Dansului București, dar nu oricum, ci cu o deosebită competență. După o vizită la Arhivele Dansului din Salzburg, știe cum trebuie păstrate, restaurate și valorificate toate piesele din arhivă și a urmat pentru aceasta toate etapele necesare, împlicând în acest demers o serie de alți specialiști în digitalizare, inventariere și chiar regenerarea surselor. De exemplu, au fost restaurate afișe de spectacole de dans, din anii 20- 30, de către restauratorul de hârtie, Rodica Antonescu. Dar Centrul Național al Dansului București, prin Corina Cimpoieru, a organizat anul trecut și un amplu proiect Arhivele Dansului: deschis pentru (re)inventar(e)!, care s-a desfășurat, la Sala „Stere Popescu“, între 01.05 2019 și 15.11.2019, prin patru acțiuni culturale, care au avut în vedere nevoia de formare de specialiști în domeniul digitalizării arhivelor culturale și a dezvoltării practicilor curatoriale din acest domeniu. Astfel, au fost organizate ateliere de arhivare, digitalizare și valorificare, susținute de profesioniști precum Liviu Pop, cercetător la Academia Română, și Iosif Kiraly, artist vizual și profesor co-fondator al Departamentului de Fotografie și Imagine Dinamică. Toată această muncă a fost apoi pusă în valoare performativ prin proiecția de fime de arhivă Cine(dans) concert Midnight Special și prin expoziția Arhivele Dansului deschis pentru (re)inventar(e)!, în cadrul căreia publicul iubitor de dans a fost învitat să îi descopere valențele și sub formă de documente, proiecții video și expoziții de fotografii. Prezentările și dezbaterile organizate în cadrul acestui proiect au adus împreună specialiști precum Irene Branderburg, Iosif Kiraly, Liviu Pop, Ana Szel, Sabina Suru, Bogdan Movileanu și Cornel Lazia și s-a finalizat cu un catalog online, publicație digitală care ilustrează activitățile întregului proiect. Un proiect unic și de o valoare inestimabilă pentru istoria dansului românesc.

Dar surprizele fericite nu s-au oprit aici. O foarte tânără dansatoare, absolventă a Secției de Coregrafie a UNATC, Daniela Zaharia Sima, a propus un nou proiect, o incursiune în începuturile artei coregrafice românești, sub forma unui film documentar, Moșteniri Coregrafice, însumând o suită de episoade, care să urmărească cronologic evoluția dansului scenic de la noi, începând din primele decenii ale secolului trecut și până astăzi. În toamnă, am urmărit cu încântare primul episod subintitulat Începuturi, care a cuprins patru personalități inaugurale – Anton Romanovski (1882-1972), Floria Capsali (1900-1982), Mitiță Dumitrescu (1909-1992) și Elena Penescu Liciu (1910- 1996). Am apreciat în mod deosebit două lucruri: prezentarea inițială a peisajului coregrafic european din momentul când apărem și noi pe scenă și prezentarea respectivelor personalități în contextul istoric în care au creat. Daniela Zaharia Sima nu a lucrat singură, ci, ca orice om inteligent, și-a făcut o întreagă echipă, cel mai apropiat co-podrucător fiind Valentin Zaharia, fotoreporter și fotograf freelancer cu experiență în țară și în străinătate, apoi criticul de balet Vivia Săndulescu, cu o susținută activitate în domeniul istoriei dansului și a criticii de balet, Andrei Budău ca director de imagine și ca asistent de imagine Teona Giurgiu, Lucian Pascu ca editor video documentar, Vlad Gligor ca editor video interviuri, Georgiana Anghel, copy editor și voice-over, Denisa Ploscariu, asistent documentare, Silviu Dinu, graphic designer animații, Flavius Anghel, voice-over și Tibor Cári, compozitor coloană sonoră. În afară de tot ce a studiat în biblioteci și arhive, de stat și particulare, autoarea proiectului a luat și o serie de interviuri video și audio, unor martori care au cunoscut direct pesonalitățile evocate în primul episod și anume : Ileana Iliescu, elevă a lui Anton Romanovski, Ioan Tugearu, elev al Floriei Capsali și al lui Mitiță Dumitrescu, Cristina Hamel (actualmente în Franța), elevă a Elenei Penescu Liciu și a lui Anton Romanovski, Cora Benador (actualmente în Israel) elevă a lui Anton Romanovski, Vava Ștefănescu, studentă a lui Mitiță Dumitrescu și subsemnata, elevă a Elenei Penescu Liciu, a Floriei Capsali și a lui Mitiță Dumitrescu. Soțul meu și cu mine am moștenit și biblioteca ultimilor doi, ca și pe cea a Verei Proca Ciortea, totdeauna deschise celor interesați. În fine, între cei intervivați, cu folos pentru stabilirea contextului, a fost și politologul Marius Vasile. Și ca tot ce se lucrează astăzi, toată informația culeasă se găsește la dispoziția publicului pe site-ul www.moșteniri-coregrafice.ro, iar filmul a fost proiectat în octombrie și noiembrie trecut, în patru instituții culturale din București și la Gala UNACOR de la Sibiu.

Și evenimentele fericite pentru arta dansului, ivite în anul care a trecut nu se opresc la cele mai sus prezentate, așa că urmează să mai consemnez curând și altele. Dar ceea ce doresc să subliniez încă din acest moment este bucuria nespusă pe care o poate trăi cineva care s-a aplecat o viață întreagă asupra feluritelor manifestări ale artei coregrafice și care primește ca pe un cadou nesperat această adevărată explozie de realizări, împlinite de generațiile care îi urmează.