Cum am fost și cum suntem

Mai cu seamă în primele săptămâni de după izbucnirea marii crize sanitare, a blocajului planetar pricinuit de virusul asiatic, lumea era cuprinsă de neliniște și de teamă – reacție firească în fața unui pericol nou și fără remediu, de care nimeni nu e ferit. În starea aceea de emoție, nu puține au fost vocile care au exprimat public ideea că după această încercare crucială omenirea nu va mai fi la fel. Iar schimbarea pe care atâția (între care naiv se număra și autorul acestei note) o sperau, fără s-o numească explicit, era o schimbare în bine. Gândeam că, dându-ne seama deodată, șocant, cât de precară totuși se dovedește a fi condiția noastră pe acest pământ (pe care ne place să credem că-l controlăm perfect – tehnologic, medical etc.), ne vom înțelepți, vom deveni mai responsabili și mai toleranți și ne vom fixa o scară a valorilor mai corect alcătuită. Au fost și voci scepticlucide, care au exprimat puncte de vedere deloc optimiste. De pildă, Mircea Mihăieș, chiar în România literar\: „În ce mă privește, mă plasez la polul opus: nu se va schimba nimic. Va fi stârpit și coronavirusul, vom ieși din izolare/ carantină/ spitalizare și vom fi tot noi, cei vechi. La fel de nemernici, abulici, răi, proști, egoiști, ticăloși, unii, și la fel de naivi, buni, generoși, puri, alții.“ Atunci, am avut impresia că se înșală colaboratorul și prietenul nostru și că să ne aplicăm nouă înșine un verdict negativ, lipsit de speranță este excesiv. Acum însă, văzând cum ne manifestăm odată ce începem să ne întoarcem la viața-fără-stare-de-urgență, sunt silit să-i dau dreptate. Ba, s-ar zice că situația e și mai albastră: oamenii nu doar că nu se schimbă în bine, nu doar că rămân pironiți în metehnele lor de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, ci dau toate semnele că schimbarea lor e în rău. Se arată și mai atrași de futilități, și mai fără busolă. A se vedea petrecerile zălude, noaptea, în vacanța de Rusalii, la Vama Veche care, în mintea participanților, erau totuna cu libertatea. (Atunci, de ce nu?, libertatea poate însemna și să te arunci în gol de la înălțime, făcându-te praf de caldarâm!) A se vedea traficul de coșmar din orașe și de pe șosele, ca o goană oarbă spre niciunde. A se vedea violențele din atâtea localități declanșate între bandele, clanurile repatriate. A se vedea comportamentul politicienilor, care, invocând toți interesul cetățenilor, se păruiesc non-stop și nu urmăresc decât propriul interes electoral, dispuși să-l obțină cu orice preț. A se vedea purtarea diverșilor oameni de afaceri, care au în cap doar cum să profite de situație și să dea tunuri. A se vedea și năravurile mărunților precupeți din piețe sau ale instalatorilor chemați să-ți repare ceva în casă, care și ei par mânați de o singură dorință: cum să te înșele, să te fure, să ciupească ceva.