Perioada ocupației Puterilor Centrale în România primei conflagrații, una exercitată de-a lungul a aproape doi ani, asupra unui teritoriu vast (doar regiunea Moldovei menținându-se sub administrație românească), s-a aflat la originea apariției mai multor contribuții din sfera jurnalelor, memoriilor și însemnărilor. Surprinzând detalii specifice perioadei sumbre a ocupației, aceste lucrări au fost publicate în deceniile interbelice, pentru ca, în ultimii ani, în contextul editorial reprezentat de Centenar, multe din ele să fie readuse în circuitul științific și nu numai, prin republicare. Este și cazul lucrării lui Nicolae Petrovici, a cărei primă ediție, elaborată în 1938 (la două decenii de la încheierea războiului), a fost publicată în 1939, la Editura Tipografia Românească din Brăila. Autorul – avocat de profesie (decan al Baroului Brăila de-a lungul interbelicului) a devenit membru al Comisiei Interimare a orașului Brăila, din perioada ocupației, echivalent cu un ajutor de primar. Din această poziție a fost martorul celor mai importante evoluții din răstimpul ocupației, începând cu pătrunderea trupelor germane în oraș și primele contacte ale oficialilor români cu aceștia, continuând cu perioada propriu-zisă a regimului de ocupație, marcată de rechiziții, penurie alimentară și opresiune.
Contextul este unul dramatic. La fel ca în restul teritoriului ocupat, pentru populația civilă a Brăilei primul șoc al perioadei ocupației a fost reprezentat de valul de rechiziții, care a afectat puternic moralul locuitorilor. Evocată in extenso în paginile lucrării lui Petrovici, preocuparea principală a autorităților germane de ocupație a fost (dincolo de menținerea ordinei în teritoriul ocupat) identificarea, apoi rechiziționarea produselor și mărfurilor necesare susținerii efortului de război.
În fața dificultăților resimțite tot mai mult de populație, ilustrate abundent de Petrovici în însemnările sale, este de menționat că locuitorii orașului au reacționat mai degrabă cu docilitate, de-a lungul perioadei regimului de ocupație. Preocupările principale au fost dictate de nevoile imediate de subzistență, accentuate de precaritatea situației economice și de rechiziții, pe de o parte, iar pe de altă parte, de iernile grele (precum cea din 1916/1917), care au agravat situația existentă. Actele de insubordonare față de administrația germană și-au avut originea, de cele mai multe ori, în necunoașterea sau nerespectarea unora din numeroasele ordonanțe emise în perioada ocupației, în condițiile în care acestea din urmă au vizat, de la chestiuni justificabile de logica războiului (precum rechizițiile sau predarea armelor de foc) până la reglementarea celor mai banale aspecte ale vieții cotidiene. De altfel, multe din ordonanțele emise de administrația germană frizau ridicolul, făcând referire, bunăoară, la declararea păsărilor de curte, a sifoanelor, predarea sticlelor goale, oprirea vânzării sau consumului de cartofi „prea tineri“ și multe altele.
Lucrarea lui Petrovici face referire și la acțiunile îndreptate împotriva administrației germane, specifice unor comunități așezate la extremitățile teritoriului controlat de forțele de ocupație, cum este cazul orașului Brăila. Între acestea, cele mai importante au avut legătură cu sprijinirea de către populația civilă, în pofida unor riscuri uriașe, a ofițerilor sau soldaților români care rămăseseră în teritoriul ocupat (cu diferite misiuni), precum și sprijinirea acelor ofițeri sau soldați români care, prizonieri fiind, reușiseră să evadeze din lagărele în care fuseseră internați și doreau să traverseze linia frontului pentru a se putea alătura forțelor românești. Au existat, desigur, și acțiuni de spionaj și culegere de informații în folosul Antantei, executate, cu mai mult sau mai puțin succes, de către unii localnici sau de agenți străini, evocate într-o secțiune specială în lucrarea lui Petrovici (pp. 183-198), multe dintre ele încheiate nefast, prin deconspirarea făptașilor, condamnarea prin sentințe ale Tribunalului de Război al Comandamentului Armatei de la Dunăre și executarea lor prin împușcare, pentru spionaj făcut „în serviciul rușilor“ (Antantei-n.n.). După cum era de așteptat, Petrovici a făcut referire și la cazul cu cel mai mare ecou în epocă, în urbea Brăilei, anume cel al Comisarului Portului Brăila, Constantin Popovici, a cărui acțiune de furnizare de informații României, prin trimiterea de mesaje pe Dunăre, către Galați, a fost deconspirată de administrația germană, fapt ce a condus la arestarea, judecarea pentru spionaj și execuția publică a sa (4 august 1917).
Surprinzând cu acuratețe detalii dintr-o perioadă nefastă, aceea a ocupației germane, volumul de însemnări al lui Nicolae Petrovici reprezintă, fără îndoială, o contribuție semnificativă, utilă celor interesați în reconstituirea și studierea implicării românești în prima conflagrație.