E o perioadă când, din motivele cunoscute, aproape nimic nu mai funcționează normal. Oricum, viața literară este foarte afectată. Nu numai proiectele culturale mari și mici, care dădeau sens mediului literar, au fost anulate, dar și apariția cărților și a publicațiilor literare, difuzarea lor, întregul circuit scriitor-librar-cititor sunt blocate. Situația extremă în care ne aflăm, starea de urgență, reprezintă și un instrument cu care putem măsura importanța, locul deținute de carte în existența oamenilor din această țară, acum. Dacă ne uităm la cota de vânzări, vom vedea că produsele medicale bineînțeles, cele alimentare, cele de igienă personală, chiar cele electronice nu numai că n-au înregistrat scăderi, dar sunt pe o pantă ascendentă. În schimb, cererea de carte, da, e în cădere liberă. Pentru noi ca societate, cartea nu face parte din categoria obiectelor de primă necesitate. Aceasta este impresia pe care o avem, la prima vedere. Suntem curioși ce spun statisticile, dar credem că nu ne înșelăm. Totuși, perioada aceasta de izolare impusă de amenințarea sanitară, pe lângă atâtea neajunsuri, are și câteva beneficii pe care se cuvine să le menționăm. Carantina le-a permis scriitorilor să fie ei înșiși, adică să se ocupe de ce trebuie, nu de mărunțișurile care le consumă energia de obicei: acum pot, sunt chiar obligați, să stea mai mult la masa de scris, feriți de turbionul cotidian, de stresul, de activitățile derizorii dinainte. Asta pe de o parte și, pe de alta, un câștig este și faptul că acum s-a suspendat, să spunem așa, campionatul de lupte greco-romane dintre scriitori. Nu mai avem acel vacarm (sau doar zumzet) enervant al permanentelor scandaluri mici dintre diversele tabere. Sau dacă, totuși, păruielile n-au încetat, măcar au un ecou diminuat. Tot e ceva, nu?