Continuăm seria pseudo-poeților rămași, mental și literar, la 1820, cu o mostră din „creația“ lui Eana Petru. Am spicuit din volumul Poezii, apărut la Editura Focus (dintr-o localitate neprecizată), în anul 2016.
Om și pom
Omu-i om dacă gândește
Pomu-i pom dacă rodește
Omul rău și chinuit
E ca pomul ne-nflorit
Sufletul care se-npute (sic!)
E ca pomul fără fructe
Omul care e nerod
E ca pomul fără rod
Pomul care s-a uscat
E ca omul cu păcat
Om și pom se-ascund, se tem
Și sfârșesc ca un blestem
Umbra omului apune.
Lemnul pomului rămâne
Amândoi se uscă (sic!) vii
Fără flori, fără copii.
Credem că nu mai e nevoie de nici un comentariu.