Bună seara tuturor. Generația mea vine din altă lume. Sunt un provincial incurabil, aparțin mileniului Doi, de pe când „Mița Biciclista de provincie făcea ultima cursă cu trupul ei de Davincie”. Deși am 85 de ani și alunec spre 86, mă consider încă antum, dar, firește, nu integral, cam 80%. Restul până la 100% este reumatism și cardiologie. Dar merge. Funcționez. Uneori sunt fiabil ca o mașină germană. Vecinul meu de palier de la 8, domnul avocat Gheorghe Vasiliu, postum, susținea că-ntr-o zi din viitor, cândva, „mulțimea anonimă se va avea în vedere”. Acel „cândva” e acum. După ce mi-am găsit Bacăul, acum îmi aflu Botoșanii. Acum, după ce vreme de o jumătate de veac am umblat hai-hui, un flutură vânt printre poeți și generații literare, poate un acrobat, poate un clovn; acum aș putea spune că m-am inventat singur cuc, la Bacău, într-o mahala, departe de carnagiul bucureștean. Învățând și scriind. Onorată asistență, Domnule Primar, Domnule Președinte de Consiliu, Domnule Președinte al Uniunii Scriitorilor, Domnilor Consilieri, Domni și Doamne pur și simplu, prieteni, Oameni din Oștirea lui Eminescu, Dragă Gellu Dorian, cinstite gazde, Mă uit în urmă ca într-un vis adânc. Seria mea biologică e pe sfârșite. Mulți confrați s-au retras discret în Istoria Literaturii Române, cei care au binemeritat, fie măcar și în Adendda, pe strapontină. Dar și acolo e un du-te-vino continuu. Și acolo, în viața postumă există șicane, protocoale, dizidențe, amantlâcuri. Scriitor fiind, n-ai unde să evadezi. Cărțile te ajung din urmă. Ca supraviețuitor al anilor 1960, poezia m-a trecut toate punțile, m-a împăcat cu lumea și deșertăciunile ei minunate, Poezia a fost drogul care a făcut să-mi bată inima. Fie chiar și duminica. Dar mai ales astăzi, aici, sub cupola Eminescu, integrat în acest florilegiu de poeți, irepetabil, inubliabil. Aur curat pentru limba română. Aici unde, protejați de prestigiul Marelui Poet, ca-n Grecia lui Pericle se acordă lauri Poeziei. Credeți oare că suntem anacronici, vetuști, atemporali în acest veac confuz, hiperpragmatic, neprietenos culturii? Noi știm că Poezia îmblânzește fiara din om și aprinde în ochiul tulbure licărul iubirii și al inteligenței. De aceea spălătorii de creiere nu-l vor iubi pe Eminescu. Noi, cei trecuți de 80 suntem obișnuiți cu perindarea lumilor. Noi vedem cum noile ideologii își rinocerizează captivii. Cum spiritul este îmbrâncit în divertisment și derizoriu. Cum se delimitează orice, națiune, patrie, familie, elite, istorie, geniu, credință. Un nou limbaj de lemn îl dizlocă pe cel vechi. Soclurile sunt păstrate, se înlocuiesc doar idolii. Se inoculează alte valori ca să obținem omul de care este nevoie, individul confuz, fanatizat, a-cultural. De aceea Eminescu deranjează ignoranța globală. Eminescu coagulează spiritul național. Eminescu nu este pe placul corectitudinii politice. Ziua de 15 ianuarie este una din zilele astrale ale românilor. Botoșanii cu iluștrii lui geniali este Florența noastră. Da, acest Premiu Național Instituționalizat Mihai Eminescu pentru poezie semnifică permanența unui Templu Spiritual rezistent la eroziunea vremurilor tot mai vitrege. Se cuvine, deci, să fim recunoscători gazdelor. Au fost perfecte; Domnului Primar și consilierilor, prietenului Gellu Dorian cu oștenii lui hyperionici care gestionează creativ inepuizabilul zăcământ aurifer Eminescu. Iar dacă Premiul iscă uneori mici turbulențe, înseamnă că este viu. Ca viața. Mulțumesc obștei scriitoricești, poeților, criticilor, editorilor și cititorilor care m-au ajutat să devin Ovidiu Genaru. Datorez mulțumiri și soției mele, Cristina, care mă îngăduie când bombănesc noaptea prin bucătărie în căutarea virgulei pierdute. Mulțumiri speciale exigenților jurați, precum și Președintelui Juriului, Domnul Nicolae Manolescu, mereu în formă, care, mizând pe numele meu dintr-un grup valoric egal m-au declarat câștigător. Premiantul este doar norocosul clipei. Al Dumneavoastră, oxigenat și asfixiat de emoție… Țările fără poezie sunt sortite frigului.
Discurs ținut în gala de decernare a Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” pe anul 2019, 15 ianuarie 2020