Reintrarea în literatură a lui I. Negoițescu a fost dificilă, s-a făcut greu, criticul fiind mereu urmărit, filat, apoi arestat și condamnat, închis la Jilava. Momentul de glorie al manifestului cerchist (1943), primit și receptat elogios de E. Lovinescu („…a patra generație postmaioresciană”), nu a durat mult (tinerii cerchiști au fost atrași la E. Lovinescu, în primul rând, de ideea libertății: „Ceea ce ne atrăgea spre Lovinescu era, pe lângă latura stilistică a propriilor lui opere, faptul că el reprezenta atunci pentru noi ideea de libertate absolută în literatură și artă.” — Declarație/Autobiografie), iar activitatea unora dintre cerchiștii semnatari (Victor Iancu, Damian Silvestru (I. Negoițescu), Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș, Eugen Todoran, Corneliu Regman) sau a altora din Cercul Literar (Deliu Petroiu, Ovidiu Cotruș) a fost dur întreruptă odată cu schimbarea de regim. Li s-a închis posibilitatea de a mai publica, au fost dați afară din diverse locuri de muncă, au fost obligați să se împrăștie prin țară. Spre exemplu, Doinaș s-a retras ca profesor la țară, mai întâi la Caporal Alexa, apoi la Hălmagiu și Gurahonț (unde îl va vizita Negoițescu). Victor Iancu a fost dat afară de la Universitate, va reuși să se încadreze secretar literar la Teatrul din Sibiu, de unde iarăși va fi dat afară (a fost urmărit și de Siguranță și de Securitate). V. Iancu i-a fost profesor lui Negoițescu la Cluj („În anul 1939, ca elev la Liceul „Angelescu” din Cluj, am avut ca profesor de filosofie pe Victor Iancu, specialist în Estetică, era și asistent la Universitate și sub îndrumarea lui s-a accentuat în mod sensibil orientarea mea idealistă în literatură și gândirea estetică.” —Declarație/Autobiografie). I. D. Sîrbu va fi arestat și condamnat, iar după eliberare, pentru a se întreține, va lucra ca miner în Valea Jiului. Deliu Petroiu va profesa ca suplinitor pe la diverse școli din Arad. Ovidiu Cotruș va peregrina un timp prin țară sub nume fals, dar va fi arestat, condamnat și închis. I. Negoițescu, când nu era fără serviciu(1), era obligat să lucreze ca bibliotecar, secretar de școală etc.
Cu toate dificultățile, din 1953, a început să lucreze la studiul despre Poezia română („…un istoric al poeziei române de la Dosoftei până în zilele noastre.”). În 1954, se afla la București și din scrisoarea adresată părinților se poate vedea situația materială dificilă în care se afla (scrisoare datată, 14 octombrie 1954). Dar încearcă să-și liniștească părinții în privința situației sale materiale. Se observă ușor că primirea banilor pentru ceea ce lucra (traduceri, stilizări etc.) era mereu la timpul viitor. Paltonul a fost cumpărat „pe puncte”, cămașa mai așteaptă să fie cumpărată, în viitor va veni rândul și pentru mai mulți ciorapi și pentru vreo „două duzine de schimburi” etc. Este de remarcat că în ciuda tuturor greutăților, a diverselor impedimente (disconfortul din locuință) le atrage atenția părinților să aibă grijă cum trimit „lăzile cu cărți” să fie „bine strânse în scânduri, să nu se desfacă”.
După colaborarea la revista „Teatrul”, la îndemnul și cu sprijinul lui Ov. S. Crohmălniceanu, va colabora un timp la „Viața Românească” („În vara anului 1956, făcând o vizită lui Ovidiu Crohmălniceanu la «Viața Românească» acesta m-a invitat stăruitor să devin colaborator permanent al revistei, spunându-mi că i-ar conveni să scriu articole despre autorii dintre cele două războaie: Blaga, B. Fundoianu, A. Holban și alții, în sensul în care scrisesem articolele la Teatrul.”). Scrisorile pe care le publicăm sunt din perioada revenirii lui I. Negoițescu în publicistica literară.(2) Având promisiunea unei ediții din proza lui Agârbiceanu, îi scrie acestuia la Cluj, solicitându-i date biografice (scrisoarea datată, București, 19 iunie 1960). Negoițescu avea deja publicat un studiu despre nuvelele lui Agârbiceanu: Valori stilistice în nuvelele lui Agârbiceanu („Viața Românească”, anul X, 1957, nr. 4, aprilie, p. 180 – 198; la subsolul paginii se face precizarea: „Fragment din studiul cu același titlu care va apare la E.S.P.L.A.”).
Din scrisoarea către Mihai Rădulescu (datată, Cluj, 23 iunie 1954) aflăm date despre viziunea și structura studiului și antologiei, precum și numele celor la care trebuia să ajungă (Ion Chinezu, Tudor Vianu, Perpessicius, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu). Coletele erau la familia ing. Slăvoacă, după cum rezultă din scrisoarea datată, 11 iulie 1954. Antologia trebuia să aibă trei volume, iar dacă se realiza și se publica integral, ar fi fost, probabil, cea mai amplă și cuprinzătoare antologie a poeziei românești. Îi scrie lui Mihai Rădulescu și despre felul în care a conceput studiul despre Eminescu, dorind ca interpretarea sa să fie inedită și diferită de a celorlalți eminescologi. Voia să descopere și să evidențieze „sensurile poetic adânci, și nu profilul exuberanței imaginative eminesciene”. Criticul ia în discuție postumele eminesciene și descoperă „zona plutonică eminesciană ” care se revendică de la „critica profunzimilor”. Din păcate studiul nu a putut să apară când a fost scris, ci mult mai târziu în reviste (1967, „Steaua” și „Viața Românească”) și în volum (1968).
Pe Wolf Aichelburg l-a cunoscut încă din perioada sibiană, fiind un apropiat al Cercului Literar („…scriitorul german Wolf Aichelburg, pe care l-am cunoscut la Sibiu în toamna lui 1944.”). Wolf Aichelburg a publicat (sub pseudoni mul Toma Ralet) articole de critică și estetică în „Revista Cercului Literar”.(3) Scrisoarea reprezintă o analiză destul de amănunțită și de severă a poeziei acestuia. Prietenia lor a durat în timp și Negoițescu l-a ajutat în condiții mai dificile („Prin anul 1951,am primit de la el o carte poștală, de la canal, rugându-se să-i trimit un pachet cu alimente, ceea ce am și făcut.”)
Alexandru Ruja
București, 14 oct.[ombrie] 1954(4)
Dragii mei,
de abia astăzi vă pot anunța aranjarea mai stabilă a situației mele. După atâta timp de alergături, datorită celor care mă ajută cu minunat devotament și bunăvoință admirabilă, am izbutit să-mi clarific lucrurile. Lucrez la Editura de Stat (E.S.P.L.A.) – care funcționează în vechiul local al Fundațiilor, unde în 1947 am primit premiul scriitorilor tineri – în calitate de colaborator extern permanent. Sunt planificat lunar cu 5 – 6 referate despre lucrări literare manuscrise, ce urmează să fie tipărite de Editură, în urma avizului și observațiilor mele, precum și ale altora. E așa dar o muncă literară mai convenabilă decât cea de la Școala de Instalații. Voi primi aproximativ 700 de lei lunar. Nu am ore de birou, căci lucrez acasă, doar din două în trei zile trebuie să trec pe la Editură. Lucrul îmi convine de minune, întrucât îmi pot aranja programul de așa manieră, ca să mă dedic și altor ocupații, aducătoare sau nu de venit, apoi sănătății mele îi face bine un somn cât mai prelungit. Înafară de aceasta, lucrez la Radio unde am dat deja de două ori material (informații literare din publicații periodice străine, germane, franceze și italiene, traduse în românește și pe care eu le culeg la Institutul Relațiilor cu străinătatea), urmând să fiu plătit zilele acestea (să primesc vreo 300 lei) și să continui colaborarea.
Am mai tradus pentru revista cinematografiei un lung articol dintr-o revistă germană, dar nu voi primi plata (200 – 400 lei) decât pe la jumătatea lui decembrie, când se va publica articolul. La o revistă condusă de prietenul meu Ioanichie Olteanu (de la Revista Cercului Literar) am dat două poezii traduse din limba germană, care vor apare sub pseudonim. Voi primi 400 lei pentru ele la 15 noiembrie. Deci, în general, un început bun, care se va dezvolta simțitor în timp, cu oarecare răbdare. Mai am o serioasă promisiune de la Editura Cartea Rusă, unde urmează să primesc în săptămânile acestea, un contract, o carte pentru stilizat. Ca să pot intra la E.S.P.L.A. au intervenit pentru mine serios și stăruitor Vianu, Rosetti, Chinezu și Jebeleanu, iar la Cartea Rusă, Philippide. La Radio, Vianu.(5)
Desigur, am și muncit din greu, însă cu plăcere. Am profitat de faptul că timp de două săptămâni m-am simțit extrem de bine cu sănătatea. Din păcate, de trei zile sunt mai rău, însă nădăjduiesc să treacă. În general, simt o mare plăcere de a locui în București, unde sunt înconjurat de o mulțime de oameni care mă prețuiesc. Uneori sunt cei care, fără ca eu să-i cunosc până acum, mă știu încă din vremea când scriam. Pentru nimic în lume nu m-aș întoarce la Cluj. Totuși, având în vedere că nu mă rețin obligații de birou, voi veni de Crăciun acasă pe câteva zile (am uitat să spun că faptul de a nu avea ore de birou face să nu primesc niciun fel de cartelă, cred însă că nu e mare pagubă).
Mi-am cumpărat zilele acestea palton. Deoarece nu am fost angajat imediat, și deci nu știam precis ziua angajării și cum încă nu am ridicat bani pentru colaborările de la reviste și Radio, n-am îndrăznit să cheltui prea mult pe palton așa cum aveam intenția și m-am mulțumit deocamdată cu unul pe puncte, care m-a costat: 585+84 punctele+65 refăcutul la croitor, deci 734 lei. N-am cumpărat nici cămăși, nici altceva, dar din câștiguri voi completa garderoba. Masa de dimneață și cina mă costă foarte mult, fără ca totuși să fie prea grozave. Prânzul, la cantina scriitorilor, acceptabil, pentru 350 lei pe zi.
Cu locuința nu sunt prea mulțumit, căci nu dispun la nicio oră din zi de un spațiu strict al meu, iar dimineața la 6 -7 sunt trezit de ceilalți, încât nici odihnă perfectă și nici loc de muncă acasă nu am. Lucrez la Institutul Relațiilor cu străinătatea, unde e cald și sunt chiar în apropierea cantinei de prânz, așa că evit să stau acasă, unde nu mă întorc decât noaptea. Voi căuta altceva. S-ar putea să găsesc foarte curând.
Ar trebui mama să-mi trimită o cutie cu ac, ață, de cusut, de cârpit, nasturi mici de pantaloni, cămașă etc.; cu timpul, voi face așa să am foarte mulți ciorapi și vreo două duzine de schimburi, ca să nu mai am griji. Lăzile cu cărți (bine strânse în scânduri, să nu se desfacă) vă rog să le trimiteți la Gara de est, care e lângă Medeea. Puloverul de lână am să-l fac aici. Dacă e în stare bună, mi-ar trebui fularul verde de lână.
Vă sărută cu drag,
Nelu
*
București, 19 iunie [1]960(6)
Dragă tată,
am primit aseară cu mare bucurie scrisoarea, din care reiese că, ajutat de Coriolan, te simți mai bine. Sper ca atunci când voi veni la Cluj, să vă găsesc și pe tine și pe mama în formă perfectă.
După cum scriam în scrisoarea ce am trimis-o ieri(7), lucrez la o prefață pentru un volum de povestiri de Agârbiceanu. Am nevoie deci și de biografia autorului, urgent. Fără să-i explici lui Agârbiceanu de ce este vorba (discreție !), obține-mi te rog foarte urgent, de la el, această biografie și trimite-mi-o recomandat. Anexez scrisoarea către Agârbiceanu.
Vă sărută cu dor și drag,
Nelu
*
București, 19 iunie 1960(8)
Mult stimate domnule Agârbiceanu,
Nu mai am de la D[umnea]Voastră nici o veste, de când ați avut amabilitatea să-mi trimiteți volumul „File din cartea naturii”, însoțit de o scrisoare la care, de altfel, n-am răspuns îndată. Între timp, e adevărat că am trecut prin Cluj, dar împrejurări anumite m-au împiedicat să vă văd. Am auzit apoi, că ați fost și D[umnea]Voastră la București, dar, de asemenea, nu ne-am întâlnit. Ceea ce nu înseamnă că, citindu-vă, n-ați fost prezent în preocupările mele. Tocmai aceste preocupări, legate acum de vreme îndelungată de opera D[umnea]Voastră, mă îndeamnă din nou să iau o legătură mai strânsă cu autorul Arhanghelilor. Cu toate că soarta n-a vrut încă să fie favorabilă lucrării ce am închinat nuvelelor D[umnea]Voastră, în sensul ca să vadă, în formă integrală, în volum, lumina tiparului, eu am continuat să mă aplec cu interes asupra operei literare ce mi-a dezvăluit atâtea frumuseți, încă — din păcate — inaccesibile altora.
În cadrul acestor preocupări și acestui interes, aș avea nevoie de date cât mai exacte despre viața și cariera D[umnea]Voastră literară. Cum în momentul de față nu mă pot deplasa la Cluj, unde aș avea prilejul să obțin direct, din gura autorului, aceste date, și cum am nevoie de ele urgent, — îndrăznesc să vă rog să binevoiți a-mi trimite o biografie a D[umnea]Voastră, care să arunce lumină atât asupra desfășurării vieții cât și a carierei spirituale, înțeleg prin aceasta din urmă formația în școală, preocupările de ordin literar, lecturile, colaborările la diferitele publicații etc. (de la debut până azi).
Am îndrăznit să vă fac această cerere, deoarece cunosc bunătatea D[umnea]Voastră, ușurința prodigioasă în ale scrisului, ce vă caracterizează, — și fiindcă și D[umnea]Voastră cunoașteți interesul curat și sincer pe care-l port operei D[umnea]Voastră.
Mulțumindu-vă din inimă, vă trimit cele mai respectuoase și pline de afecțiune salutări.
Ion Negoițescu
*
Cluj, 23 iunie 1954(9)
Dragă Mihai,
așteptam cu mare nerăbdare răspunsul tău și — oricât de încântător — m-a dezamăgit prin „telegraficul” său. Țin foarte mult să cunosc observațiile tale amănunțite privind lucrul meu. Acum vei avea și volumul de studiu promis, așa că vei putea cu mai multă claritate vedea deplina mea intenție. Antologia împreună cu acest prim volum din studiu, strâns legate împreună, le poți arăta prietenilor tăi de generație spirituală din București, dacă crezi că ar interesa. În tot cazul mi-ar place să fie citite de acei pe care noaptea deasă nu mă lasă nici să-i cunosc și nici să fiu cunoscut de ei, decât — în parte — prin amabilitatea ta. În vol. 2, alături de cei din Antologie vor intra (de la Macedonski la Bacovia) și Duiliu Zamfirescu, precum și „tinerii” lui Macedonski, „parnasienii”, „decadenții”, etc. Iar în vol. 3 (de la Arghezi la Doinaș), care s-ar putea eventual desface în alte 2, mulți din puzderia dintre cele două războaie.
Ca să-ți comunic propria mea părere despre vol. 1, cred că am reușit să-i redau gustului nostru și să restabilesc onoarea poetică celor dinainte de Eminescu, vitregiți de miopia tuturor criticilor până și inclusiv Călinescu. Pe Eminescu l-am scos din schopenhauerianism „raționabil” și l-am integrat marelui romantism vizionar, mai aproape de Schelling și Novalis, căutând — spre deosebire de Călinescu — să descopăr sensurile poetic adânci, și nu profilul exuberanței imaginative eminesciene. În același timp i-am conturat mai exact personalitatea și — în ce privește opera îndeobște cunoscută și admirată — i-am dat prospețime modernă și — poate — o nouă strălucire. Dacă ai avea timp, ar trebui să compari totul cu ce au scris un Vianu, Cioculescu, Streinu, Perpessicius, Călinescu, spre a vedea deosebirile, care — după mine — sunt substanțiale. Oricum, doresc opinia ta absolut sinceră.
Și acum, îmi permit să abuzez de tine. Atât exemplarul tău din studiu, cât și 4 alte exemplare de Antologie și studiu se găsesc la d-na ing. Slăvoacă, Bul. Ardealului 71 et. II ap. 7. Tel. 43208, de unde te rog să le ridici. Iartă-mă de „abuzul” care de abia de aici înainte urmează, dar nu am la cine apela. Acele exemplare trebuie să ajungă la Ion Chinezu, Tudor Vianu, Perpessicius, Vladimir Streinu (dacă acesta lipsește din București, la Cioculescu pt. Streinu). Am pierdut adresele exacte (Vianu, str. Andrei Mureșanu, nr. (?) la capătul Șos. Dorobanți) — Streinu: Bul. Tache Protopopescu, nr. 92 (?). Știu doar pe a lui Chinezu: str. Kogălniceanu 6 (lângă Bufet); soneria din față defectă, bați la fereastra din dos (!!?). În tot cazul tu le poți afla mai ușor și să profiți de faptul dacă mai sunt încă în fierbintea capitală. Îți mulțumesc anticipat și iartă-mă!
Încă o rugare: pt. fiecare pachet predat anun- ță-mă printr-o carte postală, adăugându-mi și adresa respectivului, ca să le pot scrie maeștrilor imediat, dân- du-le explicațiile ce se cuvin.
Te copleșesc de mulțumiri și iartă-mă, iartă-mă!
I.N.
P.S. Ce spui de Doinaș? A scris anul trecut o splendidă piesă de teatru: Brutus (sau Republica)(10); și termină tocmai „Regele [cuvânt ilizibil]”.
P.S.2. Te rog să scrii tu pe Antologie: 1953, iar pe studiu: 1954; le-am trimis în grabă și Studiul nu are nici chiar titulatura pe copertă.
*
Cluj, 11 iulie [1]954(11)
Dragă Radule,
Nu am primit niciun răspuns la ultimele mele două scrisori, și dacă n-aș fi auzit că peregrinezi prin București, aș fi fost de-a dreptul îngrijorat. Oricum, te rog nu mai amâna mesagiul tău. Aș fi avut chiar nevoie de tine în București, dacă aș fi fost la curent cu deplasarea ta. Am trimis lucrările mele și nu știu dacă au ajuns la destinatari. Te-aș fi rugat să vizitezi pe cei 5: Perpessicius, Chinezu, Vianu, Streinu și Cioculescu. De la Jacquier am obținut deocamdată miza în scenă a Fedrei de Jean-Louis Barrault, pe care aștept ocazia de a ți-o trimite. Mi-a promis să caute și cartea lui Thierry Maulnier.
Eu sunt încă în clinică unde s-ar putea să mai stau chiar până la finele lui iulie — și apoi plec la Doinaș. Spre sfârșitul lui august aș face și o vizită la Sibiu.
Lucrez la „Macedonski”, care e întâiul din vol.[umul] 2 și apoi trec la „Coșbuc”. S-a alarmat lumea văzându-te anunțat în „Gazeta literară”, în legătură cu ceva de la Brașov. La Cluj, mare emoție de atacul lui Arghezi: Blaga vizibil afectat. I.N.
(continuare în numărul viitor)
1 Îi scria lui Radu Stanca, prin martie 1949: „În vremea din urmă sunt din belșug fără lucru: opera și-a încetinit comenzile, așa că șomez strălucit…”. Iar în loc de dată menționează: „Cluj, sâmbătă…martie (nu pot să pun data: habar nu am de ea, căci de când suntem săraci nu avem nici calendar!”(I. Negoițescu – Radu Stanca, Un roman epistolar, Editura Albatros, 1978, p. 165.)
2 Negoițescu va fi urmărit în continuare de către Securitate, dosarul trimițându-i-se de la Cluj la București, după cum rezultă dintr-o adresă aflată în dosarul din Arhiva CNSAS: „Republica Populară Romînă, Ministerul Afacerilor Interne, Direcția Regională Cluj, nr. 372/60206 din 1.III.1960. Strict secret, S.C. nr. 1060, Ex. Nr. 1. M.A.I.[Către] Direcția III-a, Serv. VII, București. Înaintăm alăturat materialul ce-l posedăm asupra lui Negoițescu Ioan urmărit de dv. prin acțiune. Materialul conține un număr de 79 file. Șeful Direcției Reg. M.A.I., Colonel…; Șeful serviciului, Cpt…”.
3Un maestru al criticei etstice („R.C.C.”, nr. 3/1945; Criza sufletului modern în poezie („R.C.C.”, nr. 4/1945); Despre prețiozitate în poezie („R.C.C.”, nr. 6 -8/1945).
4 Text olograf. Pe plic, adresa destinatarului: Dr. Ioan Negoițescu, str. Dijmei, 29, Cluj. Adresa expeditorului: I. Negoițescu, str. Șerban Vodă, 22, Rai.[onul] N. Bălcescu, București.
5 În condiții dificile, Tudor Vianu i-a ajutat/susținut pe cerchiști, mai ales pe Victor Iancu (care i-a fost student), I. Negoițescu și Ștefan Aug. Doinaș. Am reprodus în cronologia din ediția Opere (2016) de Ștefan Aug. Doinaș declarația lui Vianu în favoarea lui Doinaș în timpul procesului acestuia. Venirea lui Negoițescu la București se datorează în bună măsură lui Tudor Vianu. „Ca atare, la scurtă vreme după ce m-am întors la Cluj, am făcut o călătorie în Capitală, spre a-l ruga pe Tudor Vianu să mă ajute să obțin o traducere. Profesorul Vianu m-a încurajat foarte mult în dorința mea de a «ieși la suprafață», reproșându-mi chiar că am stat atâta vreme în întuneric. A stăruit să renunț la Cluj și să mă mut în București, ceea ce am și hotărât. Așa că în septembrie (1954, n.n. Al.R.) eram în Capitală și căutam de lucru, pe tărâmul literaturii.” (Declarație/Autobiografie).
6 Text olograf. Scrisoarea a fost trimisă recomandat: R, București, 22, 676. Data de pe ștampila poștei: București 22, 19.6.60. Pe plic adresa destinatarului: Dr. Ioan Negoițescu, str. Dijmei 29, Cluj. Adresa expeditorului: I. Negoițescu, str. Ștefan Furtună 2, r. Gheorghiu Dej, București. Negoițescu ortografiază numele prozatorului: Agîrbiceanu. Scrisorile publicate aici se găsesc în dosarul de urmărire al lui I. Negoițescu aflat în arhiva de la CNSAS. Pe lângă acestea, în dosar mai există și alte scrisori, pe care le vom publica altă dată: o scrisoare a lui V. Nemoianu către I. Negoițescu, o scrisoare a lui I. Negoițescu către Traian Panaitescu (Sibiu), o scrisoare a părinților către I. Negoițescu.
7 Este vorba de scrisoarea din 18 iunie 1959, prin care îi înștiința că au fost amânate Opere de Cazaban și Cocea, în schimb va scrie o prefață la un volum de povestiri de Agârbiceanu. „Vă scriam data trecută că voi face o prefață la Opere de Al. Cazaban. Dar deocamdată, ca și cea la Opere de Cocea s-a amânat (n-au dat rezultate nici «cântecele de masă»). În schimb, spre bucuria mea, am primit de lucru, în sfârșit, o prefață mare la un volum de povestiri de Agîrbiceanu. Trebuie s-o fac în grabă.” (Scrisoare datată: București, 18 iunie 1960.) Scrisoarea a fost publicată de Ștefăniță Regman (în) „Apostrof”, Cluj-Napoca, anul XXVII, 2016, nr.10 (317), p. 18.
8 Scrisă de mână. A fost introdusă în același plic cu scrisoarea către tatăl său. Prețuirea pentru scriitor și pentru proza sa este timpurie și constantă. „În toamna anului 1952, când scriitorul Ion Agârbiceanu a împlinit vârsta de 70 de ani, aflând că L. Blaga, D. Popovici, L. Rusu și Ion Breazu vor să-i facă o vizită omagială, am propus lui Radu Enescu, Balotă, Sîrbu și Todoran să facem și noi același lucru. Am aranjat această vizită prin fiica lui Agârbiceanu care îmi era prietenă. Omagiul nostru s-a concretizat în câte o alocuțiune.” (Declarație/Autobiografie — se găsește în dosarul de la CNSAS). Studiul despre nuvelele lui Agârbiceanu, din „Viața Românească”, a fost republicat în volumul Scriitori moderni (E.P.L., București, 1966, p. 201 – 232). Spre deosebire de alți critici, care consideră Arhanghelii ca fiind cel mai valoros roman, Negoițescu apreciază că „romanul cel mai interesant și mai important al lui Agârbiceanu este Legea minții (scris în 1915 și publicat abia în 1927).” (Istoria literaturii române, 1800 – 1945, ediția a II-a, 2002, p. 243). Dar adevărata artă narativă a lui Agârbiceanu, consideră criticul, este de găsit în nuvele și schițe: „Dar măiestria narativă a lui Agârbiceanu se manifestă cu deosebire în nuvelele și schițele care cuprind o vastă galerie de figuri reprezentând, pe cât de variat pe atât de pregnant, lumea satului românesc de la începutul veacului nostru.”
9 Scriere de mână (olograf) pe coli albe. Pe plic, adresa destinatarului: Mihai Rădulescu (subliniat). Str. Spătarului 6, Raionul 1 Mai, București (subliniat). Adresa expeditorului: I. Negoițescu, 29, str. Dijmei, Cluj.
10 La Hălmagiu, Doinaș a scris piesa Brutus și fiii săi (un prolog și trei acte); revăzută, a fost publicată târziu în „Contemporanul. Ideea europeană” (1999, nr. 7, p.5).
11 Text olograf. Pe plic, adresa destinatarului: Radu Stanca (subliniat), 8 str. Lenin 8, Sibiu (subliniat). Adresa expeditorului: I. Negoițescu, 29, str. Dijmei, Cluj.