Obligat să mă pronunț înaintea jocului dintre România și Norvegia, consumat deja marți, voi începe prin a mă întreba retoric: de ce-aș fi optimist? Sportul românesc e în găleată de ani buni și nu mai poate mira pe nimeni că exact acum, când noul guvern e în chinurile facerii, zvonul care circulă e că Ministerul Tineretului și Sportului va fi scos din schemă. Perfect explicabil, din moment ce echipa de gimnastică feminină a României s-a clasat pe locul… 22, la coada-cozilor Campionatului Mondial, ratând rușinos, pentru a doua oară consecutiv, calificarea la Jocurile Olimpice, când ne mai desparte mai puțin de un an de Olimpiada de la Tokio.
Și-apoi, cum aș mai putea fi optimist, când constat că, la două săptămâni de Turneul Campioanelor de la Shenzhen, Simona Halep se plimbă bine mersi prin Milano, anunțându-ne că e în pragul măritișului, programat pentru anul viitor, fără să scoată o vorbă despre recuperarea după ultima accidentare și despre pregătirea pentru marele turneu al sfârșitului de an?!
Iar ca să revenim la fotbal și la șansele naționalei de a prinde locul 2 din Grupa F, pentru a se califica la EURO 2020, pesimismul meu e în continuă creștere, după meciul cu Feroe. Multă lume, ba chiar și Dan Petrescu, încearcă să ne convingă că, totuși, victoria cu 3-0 obținută acolo, în ultimul sfert de oră, ne menținea în cursă. Teoretic, așa e, dar felul în care a evoluat naționala, potrivit gândirii aproximative a selecționerului Contra, ne obligă să privim cu îngrijorare la diferența dintre calculele hârtiei și realitățile din teren. Tradiționala bulibășeală a primului unsprezece, cu care selecționerul ține să demonstreze non-stop că alcătuiește echipa ca la… „Casa de comenzi“ – după cum bine titrau cronicarii GSP! – a fost, din nou, explicația jocului abulic, din primele 75 de minute ale întâlnirii. L-a înjurat Becali pe Contra că nu-l convoacă pe Florinel Coman, iată-l titular, cu o evoluție ștearsă, marcată firesc de debutul la echipa națională. Vine și Gică Hagi cu teoria nostalgică a tricoului cu numărul 10 și iată-l pe Ianis titular, purtând în premieră numărul 10, pentru a primi de la cronicarii meciului doar nota … 5! Așa a ajuns și Nistor pe banca naționalei, cum ne-a mai fost fluturată și teoria gazonului sintetic, stropit strategic, ca să nu le permită tricolorilor etalarea tehnicii lor individuale. Mă întreb însă ce s-o fi întâmplat în acel ultim sfert de oră al meciului: s-o fi uscat gazonul, de-am putut înscrie trei goluri la rând? Nici vorbă! Lui Contra i-a revenit mintea de pe urmă, cu Keșeru și Mitriță…
Nu puteam anticipa formula de echipă cu care aveam să începem meciul decisiv cu Norvegia, dar presupuneam că nici Ianis Hagi și nici Coman nu porneau titulari. Nu mi s-a părut inspirată nici găselnița lui Burleanu de a popula tribunele cu acei 30.000 de copii, chemați să susțină în miez de noapte încă o națională de care federația și-a bătut joc, punând-o sub comanda lui Cosmin Contra. Speram totuși că tricolorii nu vor rata victoria într-o partidă esențială, cum la fel de cruciale pentru calificare rămân următoarele două confruntări din grupă, cu Suedia acasă și cu Spania, în deplasare. Finalul cursei noastre e cumplit, ceea ce se știa de altfel de la bun început, pentru că, iată, ne jucăm șansele cu câștigătoarea certă a grupei și cu principalele două contracandidate la ocuparea locului secund. Și, cu toată încrederea pe care o am în jucătorii noștri, nu văd de ce-aș fi optimist, atâta timp cât la cârma naționalei se află tot Contra! Cât despre puștii mobilizați la nocturna de pe Arena Națională, oricât ar fi ei de frumoși și de încurajatori, le-aș fi recomandat cântecelul acela care spunea „Haideți copii, fetițe și băieți, haideți copii, să plantăm puieți“. În fotbal și la FRF!…