Artiști polonezi și români la Art Encounters

Timișoara a fost în săptămâna 16-22 septembrie gazda unor evenimente expoziționale extrem de relevante pentru punctarea unor momente esențiale din arta recentă poloneză și românească. Cele două expoziții dedicate Magdalenei Abakanowicz și grupului subREAL au avut loc în contextul mai larg al inaugurării celei de-a treia ediții a Bienalei Art Encounters1.

Fundația Triade a propus în spațiul Muzeului de Artă retrospectiva uneia dintre cele mai importante artiste ale neoavangardei poloneze. Intitulată Presence, Essence, Identity, expoziția a avut un statut special în cadrul Bienalei Art Encounters, adăugând perspectiva istorică prin sondarea unui demers artistic care a revoluționat arta fostului bloc sovietic. Curatoarea Maria Rus Bojan a realizat o selecție de peste 100 de lucrări provenite din colecțiile deținute de: Fundația Magdalena Abakanowicz (Varșovia), Artur Trawinski și Irmina Nazar (Wroclaw), Marek Trzaskowsk (Poznan) și Ovidiu Șandor (Timișoara). Co-organizatori ai evenimentului au fost Fundația Abakanowicz din Varșovia și Muzeul de Artă Timișoara.

Magdalena Abakanowicz și-a câștigat treptat, începând cu anii ’60, o poziție proeminentă pe scena artei contemporane internaționale, inițial ca artistă textilistă2, migrând ulterior spre sculptură. A continuat să utilizeze, însă, alături de materiale dure (bronz, fier, lemn, piatră, beton etc.) și materiale textile, pe care le-a adaptat cerințelor reprezentărilor tridimensionale figurative. Selecția de lucrări prezentate la Timișoara ilustrează toate etapele de creație ale artistei, accentuând, însă, componenta figurativă a artei sale. Expoziția este dominată de creații care au ca punct de plecare imaginea statică a corpul uman, perceptibil atât ca prezență, cât și ca absență. Sculpturile sale, uneori de dimensiuni monumentale, au aspectul unor carcase goale, a căror suprafețe evocă tegumentul marcat de urmele suferinței fizice.

Apariția copleșitoare a lucrărilor alcătuite din numeroase figuri umane decapitate, aproape identice, care sugerează anonimatul, lipsa vocii și a libertăților individuale, traduc o viziune personală asupra condiției sociale din țările ex-comuniste. Subiectul legat de alienarea umană, asociat cu materialitățile sculpturilor, orientează discursul Magdaleni Abakanowicz înspre sondarea temei opresiunii, fără ca acest lucru să fie explicit. Forța vizuală a acestor ansambluri este dată și de modul desfășurării spațiale propus de artistă, care permite privitorului integrarea în grupul de personaje.

Expoziția Serving Art Again de la Galeria Jecza, curatoriată de Ami Barak, prezintă etapele pe care activitatea grupului subREAL le-a avut în relație cu arhiva revistei Arta, în intervalul cuprins între 1995 și 2019.

Revista Arta plastică a fost, începând din 1954, pentru aproape patru decenii, publicația de referință pentru arta din România. Procesul de fotografiere a lucrărilor ale căror reproduceri urmau să apară în paginile revistei a generat în decursul acestor ani o arhivă impresionantă de negative și fotografii rebut. La scurt timp după ce revista și-a întrerupt apariția, arhiva vizuală a devenit punctul de plecare pentru o serie de lucrări ale grupului subREAL, care, la momentul respectiv, era alcătuit din artiștii Călin Dan și Iosif Kiraly3. Arhiva a fost astfel salvată nu doar fizic, ci a intrat într-un circuit cultural prin strategiile specifice artei contemporane de repunere în discuție a trecutului recent, dar și a statutului operei de artă.

În 1995, cei doi membri ai subREAL s-au aflat într-o rezidență la Künstlerhaus Bethanien din Berlin, unde au propus ca proiect artistic studierea arhivei Arta pe care au adus-o din România. Metoda de cercetare a dus la tapetarea integrală a spațiului lor de lucru și locuire cu imagini provenite din această arhivă. Astfel s-a născut instalația How to Change Your Wallpaper Daily (1995) din seria Art History Archive, prezentată la galeria Jecza prin două fotografii. Prezența permanentă a artiștilor în spațiul instalației conferea proiectului un caracter performativ și procesual.

În lucrarea 5 Suitcases, al cărui titlu evocă volumul materialului de arhivă folosit de subREAL, este pusă în lumină procedura improvizată de producere a fotografiilor pentru revistă. Marginile negativelor, tăiate de obicei în procesul de developare și editare, sunt prezentate de către subREAL la scară monumentală. O serie de date legate de oamenii și obiectele din spatele acestor fotografii sunt transformate în imagini cu un conținut semantic foarte elocvent și puternic. Prezențele umane anonime primesc forță și contribuie la ilustrarea mecanismului de includere a artei în procesul de ideologizare comunistă. Imaginile inițiale, în care partea centrală era cea valorizată, sunt deconstruite prin oferirea reversului în procesul de editare.

Ipostazele cu persoane ținând pânza în spatele obiectului de artă fotografiat au fost ulterior recreate în seriile de fotografii Re-enactig (1999-2004). Călin Dan și Iosif Kiraly apar în fotografii în rolul de „slujitori“ ai artei, în timp ce protagoniștii imaginilor, cei care se substituie lucrărilor, sunt persoane din mediul artistic ale diverselor orașe europene cu care cei doi au avut contact în timpul rezidențelor. Reconstituirea acelei posturi de subordonare față de opera de artă are drept scop chestionarea mecanismelor relaționale dintre curatori și artiști, artiști și artiști, artiști și critici etc.

Cel mai radical moment al parcursului deconstrucției/reconstrucției arhivei revistei Arta pare a fi proiectul Serving Art 3 (2000). SubREAL a comisionat pictorului Dumitru Gorzo transpunerea pe pânză a 400 de fotografii din arhivă. Spre deosebire de Serving Art 1 (1960s-2019) unde procesul de transpunere urmărește logica mediului de expresie fotografic (developarea negativului), Serving Art 3 fracturează traiectul acesta și apelează la pictură pentru a elimina orice urmă de echivoc în ceea ce privește dreptul de proprietate intelectuală asupra acestui tip de lucrări care operează cu apropierea în cel mai autentic mod.

Un aspect remarcabil al expoziției este, prin urmare, modul în care reușește să pună în dezbatere statutul fotografiei, de la scopul ei exclusiv documentar, la învestirea cu suprasemnificații prin recontextualizare, până la subiectivarea ei prin transpunerea în pictură. Fotografiile în forma lor fizică, preluate din arhiva Arta au devenit, în primă instanță, obiecte ready-made integrate instalației (How to Change Your Wallpaper Daily). Etapele ulterioare de lucru cu arhiva au conceptualizat actul aproprierii și mai mult. Fotografia în stadiul de negativ a fost procesată, primind reconfigurări prin decupaje radicale (5 Suitcases) sau fiind transpusă întocmai (Serving Art 1). Conținutul imaginilor a generat o serie de noi fotografii (Re-enactig) care transferă calitate de „slujitori“ ai artei asupra celor doi membri subREAL.

Chiar dacă inegale ca amploare și criterii de selecție, cele două expoziții tind spre aceeași finalitate, și anume construirea unor discursuri închegate despre două momente de referință în arta contemporană poloneză, respectiv românească. Abordările curatoriale oferă două modele diferite de operare. În cazul expoziției Abakanowicz primează viziunea retrospectivă cuprinzătoare, în timp ce pentru subREAL coerența expoziției este dată de selecția punctuală.

_________________________

1 Expozițiile celei de-a treia ediții a Bienalei Art Encounters, curatoriată de Maria Lind și Anca Rujoiu, sunt deschise la Timișoara între 20 septembrie și 27 octombrie.

2 Debutul său internațional a avut loc în 1962 la Biénale de Tapiserie de la Lausanne. Perioada anilor ’60 a fost marcată de așa-numitele Abakane, lucrări de tapiserie de mari dimensiuni, care sfidează granițele dintre bidimensional la tridimensional.

3 Grupul subREAL a fost înființat în 1990 de către Călin Dan și Dan Mihălțianu. La scurt timp, li s-a alăturat și Iosif Kiray. În 1993, subREAL s-a reconfigurat din nou, Dan Mihălțianu retrăgându-se din grup.