A patra Cruciadă

Doar o furtună magnetică îi va fi păcălit
pe cârmacii mândrei flote venețiene în acel april
din 1204 de n-au ajuns spre S-E să elibereze
mormântul Mântuitorului la Ierusalim de păgâni
ci s-au trezit spre N-E chiar sub zidurile
bogatului Constantinopole
și doar o teribilă altă furtună
dogmatică îi va fi stârnit să ia cu asalt zidurile
îndărătul cărora se apărau alți creștini – e drept că
nesuferiți și schismatici de nu cumva prea fricoși și
sofisticați fiindcă le ardea de Per Filium în loc
să bage sabia-n turci
când se știe că Duhul Sfânt procedă
în egală măsură din Tată și Fiu deci evident e vorba
de Filioque iar împărtășania nu e rânduită să fie cu pâine
dospită ci cu azimă și nici însurătoarea nu e îngăduită
pentru prelați nici democrația autocefală
în creștinătatea apostolică și piramidală…
așadar jaf și crime
timp de trei zile și mii de cărți arse când lambriurile
palatelor rămase de o mie de ani în picioare
nu erau la îndemână de pus pe foc
căci prostituatelor francilor tăvălite în patul
basileului le era cam frig
ehehe…
măcar le-au venit de hac perfizilor
bizantinoizi pe care Domnul îi pusese
la încercare (dar oarecum îi încerca
și pe apuseni fără să se pronunțe clar…)
iar până să știm cărei tabele îi va fi dat El
dreptate caii de bronz de la intrarea Circului
au zburat spre Veneția noroc numai că au aterizat
pe o cornișă de la San Marco iar mii de alte odoare
și mii de fragmente osoase ale martirilor bine
că s-au aciuat prin catedralele baroce ale francilor
semn că miracolele se adaptează bisericilor
de toate cinurile și nici corăbiile încărcate
cu toată prada nici catârii trecând cu aurul peste Alpi
nu s-au deșelat
și pe icoanele bizantine au apărut
o vreme noi teme să mai înveselească a Mariei tristețe
de gheață iar Răstignirile se înfățișau cu vedutele
unor mari orașe în jurul crucificatului pozau cavaleri
în bogate armuri și oșteni pe linia orizontului personaje
somptuos îmbrăcate îngeri înaripați zburau în stoluri cromatice
peste mulțimea ce teatraliza durerea acelui Calvar
dar influența Apusului n-a durat
deci și icoanele au revenit la trista tandrețe îndurerată
– glykophilusa – a Maicii neîmpăcate
care cu degetele ei fibroase protejează
fragilitatea fiului-lume. În numele Tatălui și al Fiului
și al Sfântului Duh, amin!

Atena, aprilie 2019