Unul dintre cei mai mari pianiștii ai lumii, românul Radu Lupu, a anunțat că se va retrage definitiv de pe scenele concertistice la finele stagiunii 2018-2019. Știrea, comunicată de agentul acestui mare artist în luna iunie, a trecut aproape neobservată de presa autohtonă. Sunt puține excepțiile în acest sens – iar cea mai notabilă dintre ele îi aparține lui Sever Voinescu. Într-un număr recent al DILEMEI VECHI, actualul redactor-șef al acestui săptămânal publică un amplu text intitulat „Mulțumesc, Radu Lupu“. Dimpreună cu invitația de a-l citi integral, iată un scurt fragment din acesta: „Ce vreau să spun este că, chiar dacă e trist, simt că e ceva firesc ca Radu Lupu și marile sale momente de carieră să nu fie băgate în seamă în România de azi. Pe de o parte, îmi place din ce în ce mai mult ideea ca cei mai mulți dintre melomanii români să rămînă cu convingerea că Radu Lupu concertează încă, peste tot prin lume, așa cum a făcut-o vreme de 40 de ani. E ca și cum legenda continuă chiar dacă artistul s-a retras, este o victorie a metafizicului asupra fizicului și, de cînd mă știu, aplaud asemenea momente de cîte ori le întîlnesc. Și nu în ultimul rînd, faptul că retragerea lui nu a devenit știre îndelung comentată este o victorie a modului său de a fi în lume. «Lasă, a fost!» Radu Lupu a avut mereu grijă să învăluie în discreție marea sa vocație. Arta lui nu este ceva ce trebuie promovat în văzul lumii, în piețe sau pe stadioane. Despre Radu Lupu s-a știut mereu că nu dă interviuri, că refuză să explice public ce face, cum face, de ce face. La fel ca Cioran. Doar că, spre deosebire de autorul Ispitei de a exista, pe care întotdeauna l-am bănuit că face din discreție tocmai substanța celebrității sale, în cazul lui Radu Lupu rezerva, tăinuirea propriei persoane simt că vin dintr-un imperativ profund: cînd faci muzică, muzica trebuie să meargă înaintea ta.“