Efectul de ecou: Luceafărul de dimineață

Când și cei mai blajini oameni se înfurie: sub semnul acestui enunț s-ar putea așeza editorialul lui Dan Cristea din revista LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ (nr. 8). De obicei rezervat, moderat în opinii și de o seninătate imperturbabilă, criticul privește de data aceasta spre ceea se întâmplă în societatea românească și ceea ce vede îl face să-și piardă cumpătul și să clameze. Am reținut un extras din textul său în care semnalează impasul, derapajele prin care trecem:
„Scriu aceste rânduri cu greu, cu neplăcere chiar, pentru că scriu, în primul rând, despre lucruri neplăcute, cu care nu-ți prea dorești să vii în atingere. Apoi, dacă ar fi să-mi dau arama pe față, adică să exprim ceea ce simt cu adevărat, atunci ar trebui pur și simplu să urlu. Știu că sunt nu puține subiecte pentru care s-ar cuveni să urlăm, după cum știu că urlatul nu e compatibil nici cu rațiunea, nici cu scrisul, nici cu o societate civilizată, pe care mulți dintre noi pretind că și-o doresc nefăcând însă nimic pentru asta. Pentru mine totuși, această constatare amară «așa nu se mai poate» se referă, mai ales și mai ales, la uriașele mlaștini de incompetență și incompetențe în care ne bălăcim, cu sumbra perspectivă a înecului.
Incompetența se poate traduce în multe, foarte multe lucruri. Înseamnă, fără pretenția de a epuiza lista, lipsă de expertiză în domeniul în care lucrezi ori de care te ocupi, prostie fudulă, neșcoală, nepotism, aroganță, fals, corupție, absența spiritului critic și autocritic. Sunt incompetent pentru că nu mă judec pe mine și pe ceilalți prin prisma valorilor, prin prisma a ceea ce știu și a ceea ce știu că nu știu. Sunt incompetent pentru că am fost numit de către șeful de partid sau de oricare alt șef, pe bază de pile, într-un post pe care nu-l merit. Pentru că am dat bani și mi-am cumpărat licența netrecând pe la școală. Pentru că mi-am plagiat doctoratul, însușindu-mi prin fals munca altora. Pentru că, venind la situații aflate sub ochii noștri, nu-mi văd lungul nasului și mă văd, abracadabrant, ministru, prim-ministru, președinte de țară.
Incompetența dă naștere la vulgaritate, la confuzia mitocănească a valorilor, la familiaritatea unsuroasă, la obrăznicia analfabetului, la respingerea intelectualului, la ignorarea elitelor. Incompetența sugrumă inițiativa, ucide competiția, bulversează justiția, destramă ceea ce ține împreună o societate. Numai educația, de orice fel și de toate felurile, educația școlară, educația bunului-simț, educația civică, educația culturii, ne pot salva de acest flagel. Să privim în jurul nostru. Cam oriunde te uiți îi vezi pe incompetenți. Nu cred că doar adoptând un strigăt maiorescian putem scăpa de ei. Oricum, pentru început, să-l rostim: În lături! “
Ce-ar face Cronicarul, dacă s-ar afla în locul oamenilor politici responsabili de soarta țării și ar citi acest mic articol? L-ar arunca la coș, zicând că e rău intenționat, parte din vreo conspirație ostilă? Nu, nicidecum. Ar privi foarte atent spre asemenea mesaje venite din partea unor intelectuali de bună-credință, cum este directorul revistei Luceafărul de dimineață. Le-ar privi foarte atent, cu îngrijorare și ar ține seama de ele.