Răsfoind revistele literare: Luceafărul de dimineață

Cu numărul său recent apărut (nr. 7, din luna iulie), revista Luceafărul de dimineață se menține la cota calitativă ridicată din ultimul timp. Astfel, Dan Cristea scrie despre volumele de poezie semnate de Liviu Capșa și Andrei Novac. Tot el, în editorial, îl urmează „prin lectură, firește!, pe G. Călinescu, în călătoria acestuia , înfăptuită acum aproape 90 de ani, în câteva locuri de pe litoralul românesc“. În fine, criticul literar semnează și cronica literară consacrată „romanului premiat la FestLit Cluj-Napoca“, e vorba despre Cartea numerilor de Florina Ilis: „În ciuda senzației de dezordine, provocată, în special, de întretăierea a numeroase trasee narative, romanul Florinei Ilis e bine gândit și bine condus, de la titlul care face referire la cartea a patra a Vechiului Testament (Numeri sau «cartea pribegiei în pustie») până la structurarea simbolică a materialului romanesc în 52 de capitole.(…) Letopiseț genealogic, cronică de familie, poveste postrealistă («Căci numai experiența povestirii mă ajută să ajung la realul pe care nu-l mai pot recupera altfel»), Cartea numerilor (care este și «cartea numelor, pentru ca numele să nu se topească în uitare») e însoțită, în același timp, și de un substanțial «roman» al autorului-personaj, care, printre alte discuții privind scrierea însăși și problemele pe care le ridică, pare să ne propună și o ilustrare a vechiului adagiu medieval potrivit căruia verba volant scripta manent.“ * În cele două pagini cu care ne-a obișnuit număr de număr, Alex Ștefănescu ne propune un eseu intitulat „Despre copilăria trăită la țară“. În demersul său textual, criticul pornește de la discursul de recepție la Academie, din anul 1937, al lui Lucian Blaga, discurs în care elogiază satul românesc. Definindu-și astfel sistemul de referință, Alex Ștefănescu analizează felul cum se proiectează acest sat arhetipal în creațiile foarte diferite ale unor autori clasici sau contemporani: George Coșbuc, dar și Petre Crăciun ori Liliana Corobca. La un moment dat, vorbind despre Blaga, Alex Ștefănescu notează: „Discursul, conceput de un mare scriitor, are forța ideilor trăite“. Această „forță a ideilor trăite“ i se potrivește și lui Alex Ștefănescu însuși, care se străduiește să se apropie cu devotament și cu privire proaspătă de orice operă comentată. * Cu plăcere se citește, sub semnătura lui Horia Gârbea, și pagina intitulată Istorii de familie, al cărei personaj central este Tanti Marie: „Acest frate a locuit o vreme cu sora lui, Marie, într-o mansardă, pe strada Arcului, lângă baia unde a fost găsit inconștient Eminescu, baie demolată de comuniști. Li se confiscase tot. Locuința lor iluzorie era chiar sub acoperiș și acesta, spart. Ionel, fratele cu ghinion la ruletă, a murit repede după 1949, iar Tanti Marie a venit să locuiască într-o cameră în casa bunicilor mei, unde m-am născut și eu.“ Din sumar, am reținut și proza lui Nicolae Stan, versurile lui Gheorghe Vidican, dosarul Poeții care schimbă dona, propus și prezentat de Linda Maria Baros, dar și recenzii, articole de istorie literară ori comentarii semnate de Ana Selejan, Anastasia Dumitru, Nicolae Mareș, Dan Stanca, Paul Aretzu, Simona-Grazia Dima, Flaviu George Predescu, Dan Ionescu, Aurel-Maria Baros, Dana Pocea și Iolanda Malamen.