Hyperion la numărul 300

Hyperion, revista de cultură care apare la Botoșani, a ajuns la numărul 300. În articolul de fond al numărului triplu care marchează momentul festiv, redactorul-șef al publicației, Gellu Dorian, face un istoric amănunțit al revistei: astfel, ne convingem cu ușurință că drumul acestei instituții de cultură a fost tot timpul foarte greu, de la începuturile complicate din anii comunismului (din 1983 și până în 1989, sub denumirea de Caiete botoșănene, primele 84 de numere ale sale au apărut în corpul revistei Ateneu din Bacău, ca supliment al acesteia!) și până astăzi, când revista, deși foarte bună, nu primește decât sporadic fonduri pentru apariția sa din partea celor care diriguiesc cultura pe plan local. Mărturisește Gellu Dorian cu îndreptățită amărăciune: „Orice tentativă a noastră, în ultima vreme, de a impune revista într-o formă legală de finanțare, așa cum se petrece și în alte județe cu publicațiile de cultură, care nu se pot susține singure, județe cu o tradiție culturală de mai mică importanță decât tradiția culturală botoșăneană, a fost plasată la termenul «poate altă dată, acum nu e cazul!»“. Să menționăm faptul că revista, substanțială număr de număr, dincolo de calitatea ei efectivă, a generat și alte proiecte culturale de anvergură: în primul rând, bineînțeles, proiectul Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu“, dar și cele cinci ediții ale Congresului Național de Poezie, dar și cele 37 de ediții ale concursului de poezie „Porni Luceafărul…“. Prin toate acestea, Hyperion, rod al dăruirii lui Gellu Dorian și a grupului de scriitori din jurul său, și-a demonstrat viabilitatea culturală. Revista România literară, dar și conducerea Uniunii Scriitorilor din România salută cu prețuire revista Hyperion și îi urează viață literară lungă și petrecută în condiții de normalitate.