Fly
„Nu de ce începe vîntul,
mă întreb,
zise frunza
plutind peste rîu,
ci de ce se termină
chiar acum
cînd am învățat să zbor”
Altera pars
Mă îmbăt cu toate identitățile mele de-odată
Stau la masă cu numele meu de țigan
În bodega de peste drum
îi lipesc bancnota pe frunte
și-i spun
Cîntă-mi ceva frivol
ca un refren despre urși
dansînd pe jăratic
Hai
cîntă-mi ceva frivol
în care nimeni nu moare
dar pe toți îi părăsește
mereu altcineva
Mă sting cu toate identitățile mele deodată
Ne crestăm la încheietură
Frați de cruce vom fi
român transilvan
amestecîndu-mă cu
Sîngele meu unguresc
De acum două generații
Venit călare la nunta unei bunici
Cum să-ncăpem într-un singur drapel?
Frați de cruce cu un ADN
Cîștigat la loteria alterității
m-au crezut irlandez, italian
sîrb și croat
m-au crezut instalator polonez
„după accent pari străin”
„da, uneori am fost spaniol
alteori am visat în catalană
și-am ținut în viață dureri apatride”
Am fost altcineva
În afara cetății
Peste numele meu de evreu
Cresc anemonele
Altul sînt eu
Sufletul meu e o maimuță
din care mă trag
(Am auzit grozăvii și mai mari):
Toată viața am rătăcit în același trup
dar de acum
nu mă mai împotrivesc
nu mai arunc înapoi ceea ce mi se aruncă
apar în fotografiile tuturor
maimuțăresc bucuria cînd veniți
disperarea cînd plecați
zîmbesc fals printre gratii
– zîmbetul meu adevărat
v-ar consuma memoria telefonului
„Sufletul meu n-a mai fost altceva
decît sufletul meu”
zice trufia îmbrăcată sărăcăcios
ca un pahar gol pe o masă de tablă
Toate adevărurile
le-au spus și alții
Toate minciunile
le spun doar eu –
le despart cîteva silabe de tăcere
A scrie nu înseamnă
a înțelege
a scrie înseamnă
(aici nu mai știu)
Tot mai multe întrebări de la second hand
au fost vîndute mai întîi ca răspunsuri:
A scrie înseamnă
să arunci înapoi ce ți se aruncă?
Sufletul meu a mai fost altceva?
Vin după o noapte în care totul a fost posibil
și întunericul mi-a fost martor
am în față un pahar care s-a născut gol
ca și mine
și zic:
sufletul meu e zăpada
pe care mi -au pus-o pe buze
(nu avem oglindă)
în spitalul
din care nu m-am mai întors
After shave
Mă bărbieresc după cîteva zile,
După cîțiva ani
Mă bărbieresc
După o viață
în care am produs kilometri de păr
Mă uit în oglindă
și-l văd pe tata bărbierindu-se
și pe tatăl lui, mai departe,
cu spuma acoperindu-i trăsăturile
(ca un lințoliu)
și mai departe
în adîncul oglinzii
văd bărbierindu-se
un șir de bărbați
pe care nu-i cunosc – străbunii mei
de la ei s-a cățărat spre mine ADN-ul
din fiecare fir pe care acum îl retez
cu aparatul electric
o picătură de sînge
a călătorit sute de ani
într-o moștenire de familie
ca să-nflorească acum pe obrazul meu
proaspăt bărbierit
(tot așa cum peste sute de ani
ceva din mine va zîmbi
aproape imperceptibil
în oglinda urmașilor)
Mă bărbieresc deși știu că barba
Îmi va crește și după aceea
Multă vreme
În pămînt
De ce sînt literele negre
Cînd a venit lumina
întunericul era deja aici
și
a rămas pînă azi
în pîntecele noastre
ca și cînd ar vrea să se nască
din nou
ecografiile îl arată printre mădulare
„în inimă e doar sînge și întuneric”
spun doctorii
„o încăpere în care nu a dansat nimeni”
Cînd a venit lumina
bîjbîiam printre cărți
și
doar cîteva litere mai erau fierbinți
înroșite
de cînd au scris nume de oameni
pe piei de animal
în rest, litere negre
Cînd a venit lumina
am știut că tu ai plecat
și
m-au lăsat să scriu numele tău
cu litere albe
pe întunericul care te-a înlocuit
Cînd a venit lumina
mi-am amintit ce spuneai:
„Paradisul e alcătuit din cărți necitite
știu
o încăpere în care nu a dansat nimeni
Paradisul e o bibliotecă
vizavi de o cafenea”