Cazul Juliusz Kaden-Bandrowski

Juliusz Kaden-Bandrowski a fost scriitorul și publicistul polonez de primă mărime în perioada interbelică, cel mai apropiat creator polonez de persoana lui Lucian Blaga, în timpul activității acestuia la Varșovia /noiembrie 1926-iunie 1927/. La fel – Stanislaw Stronski, director al ziarelor: „Rzeczpospolita“ și „Warszawianka“, la care Legația Română era abonată și din care tânărul dimplomat raporta la Palatul Sturdza, Președinției Consiliului de Miniștri, respectiv Direcției Generale a Presei, toate aspectele importante dezbătute în paginile lor, și nu numai ale acestora.1

Demn de relevat faptul că Stronski a sărit în ajutorul lui Blaga și a publicat imediat în paginile ziarului Warszawianka, dezmințirea acidă pe care diplomatul român a dat-o unui articol defăimător, publicat de „un evreo-sionist“, într-o „executare grosolană și proastă“, realizând „o măzgălire după metodele din cea mai murdară ziaristică“, după cum a raportat Blaga ministrului de Externe, I. Mitilineu. În plus, după cum s-a constatat și la București, „elucubrațiile“ erau venite din afara Poloniei, probabil chiar de la Moscova.2 Atacurile antiromânești au fost inserate în „Dziennik Warszawski“ din 5 ianuarie 1927 și semnate de un oarecare H.W.

Măzgălitura“ era intitulată însă: Țara urâtă a unei regine frumoase. Publicistul S. Stronski, probabil și la îndemnul confratelui Juliusz Kaden- Bandrowski îi va da o replică usturătorare anonimului în publicația pe care o patrona și care se bucura de o reputație mult mai mare și cu un tiraj pe măsură printre publicațiile poloneze. Replica apărută pe prima pagină a ziarului său era intitulată: DEPĂȘIREA MĂSUREI – ATAC ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI. La rândul său, L. Blaga a semnat o replică succintă și de mare demnitate prin care îl pune la punct pe „ziaristul“ necunoscut. 3

Nu avem mărturii cu privire la modul în care l-a cunoscut Blaga pe Bandrowski, dar din rapoartele/informațiile diplomatului român rezultă indubitabil că romancierul și publicistul polonez, unul din creatorii în mare vogă pe firmamentul literar polonez, a fost cel care i-a pus la dispoziție lui Blaga paginile prestigioasei publicații „Glos Prawdy“ („Glasul adevărului“) în care scriitorul român a început să publice în polonă materiale culturale informative redactate de el. Astfel, în ziua de 9 ia­nuarie 1927 publică o serie „de notițe informative despre proiectul de lege al Ministerului de Arte și Culte, prin care va deveni obligatorie înființare bibliotecilor comunale. Notița relevă însemnătatea acestui proiect, remarcând că aceasta va aduce numai incomensurabile foloase educative pentru popor, și va deveni un însemnat pas spre o mai efectivă rezolvare a problemei editoriale pentru scriitori. O altă notiță vorbește despre poetul-ministru d. Octavian Goga, care a arătat un deosebit interes față de creația scriitorilor. Se mai anunță apariția Istoria literaturii contemporane a dlui Eugen Lovinescu, subliniindu-se desvoltarea, calitativ și cantitativ neobișnuită a literaturii românești de la 1900 încoace. În presa românească mai este discutat un articol asupra lui Reymont, apărut în revista «Viața Românească» de la Iași. Și altele“.4 Apariții relevante ca informație și analiză va publica Lucian Blaga în lunile următoare în Glos Prawdy despre critica literară românească /27 martie 1927/ și despre Poezia românească actuală – Octavian Goga, Tudor Arghezi, G. Bacovia și cei mai tineri.5

Născut în 1885 și decedat la începutul insurecției de la Varșovia din 1944, Bandrowski a fost unul din cei mai de seamă prozatori polonezi din perioada interbelică. S-a pregătit în Polonia și în străinătate pentru o strălucită carieră muzicală, dar fractura mâinii a făcut imposibilă continuare studiilor la Bruxelles, unde se transferă la Facultatea de Filosofie. Debutează cu povestiri, nuvele și romane în Belgia, dar la izbucnirea Primului Război Mondial intră în Legiunile Poloneze înființate de Jozef Pilsudski, ajungând unul din aghiotanții săi și care va deveni „cronicarul Primei Brigăzi“, iar după cucerirea independenței, în noiembrie 1918, va înființa și va conduce ziarul Zolnierz Polski /Soldatul Polonez/, la care renunță pentru a-l însoți pe general în bătăliile date pe frontul din Răsărit din 1919-1920, în calitate de șef al Biroului de Presă al Comandantului Suprem.

În 1921 va pleaca în America pentru a asigura în rândul emigrației poloneze și a populației americane o imagine corectă cu privire la realitățile din Polonia.

La înapoiere, Bandrowski începe să publice în foiletoane romanul document, i-am spune azi: Generalul Barcz. Scriitorul este port-parole al ctitorului Poloniei Renăscute, Jozef Pilsudski. În 1925 publică al doilea roman Aripi negre, acțiunea petrecându-se printre minerii din Silezia, iar în 1932 Matei Bigda. A fost președinte al Uniunii Scriitorilor Polonezi /1923-1926/ și secretar al Academiei Poloneze pentru Literatură. Relația de lucru a lui Blaga cu o asemenea personalitate este o mărturie a faptului că tânărul Blaga avea ca și superiorul său, ministrul Aleksander Iacovaky, toate ușile deschise pentru a-și desfășura eficient munca. Cunoscător al limbii germane, urmărea și ziarul care apărea în Polonia în această limbă. N-a ezitat să îl contacteze pe redactorul-șef de la Baltische Presse, care îl va asigura de tot sprijinul.

Totodată, Lucian Blaga l-a cunoscut și pe publicistul și dramaturgul Adolf Nowaczynski, recent mutat de la Cracovia în capitală, despre care și-a făcut o impresie mult prea bună, comparându-l cu Arghezi! Nici el, și nici F. Goethel nu se mai află azi în elita marilor scriitori. Mai nimic însă nu găsim la Blaga despre Stanislaw Zeromski, autorul devenit un clasic în viață al literaturii polone și al cărui roman, Primăvară timpurie, atât de presărat cu un lirism profund despre meleagurile în care a trăit, tocmai apăruse, dar cu siguranță n-a reușit să îl cunoască. La fel nici pe Zofia Nalkowska, Kossak-Szczucka, devenite și ele clasici ai literelor polone etc. Foarte interesanți pe firmamentul poeziei erau poeții de stânga, unii chiar impulsivi în verbul lor, de calibrul lui Wladyslaw Broniewski; exista, de asemenea, o presă literară novatoare: „Dzwignia“, „Zwrotnica“, „Miesiecznik literacki“ etc.

Câteva cuvinte numai despre poetul, dramaturgul și pictorul Stanislaw Wyspianski, una dintre marile personalități ale modernismului polonez, cu afinități și în lumea expresioniștilor, renumit și prin vitraliile sale de mare forță din bisericile cracoviene. Piesele sale se jucaseră încă de la începutul secolului XX pe scenele poloneze; mai ales, Nunta nu a lipisit niciodată din repertoriile teatrelor, asupra ei aplecându-se, în zilele noastre, și Andrzej Wajda. Pentru un dramaturg modern de talia lui Blaga cu preocupări atât de pregnante în domeniul dramaturgiei, realizările lui S. Jaracz, care jucase în piesa Iuda a poetului Kazimierz Przerwa-Tetmajer, montările novatoare de pe scena Teatrului Reduta din Varșovia, ale lui Jan Osterwa, care juca în piesa lui Zeromski Sulkowski, i-ar fi fost de mare ajutor.

Amintim totodată că activitatea lui Blaga la Varșovia coincidea cu impunerea pe scena filosofică a unor personalități de talia lui Twardowski, Kotarbinski, Ajdukiewicz, Tatarkiewicz, iar în sociologie, a lui Krzywicki, Czarnowski, Znaniecki, ultimul făcând școală în lume. Artiști cu orientări dintre cele mai diferite se impuneau în artele plastice: cubiști, futuriști, coloriști etc. Amintim doar în treacăt de Strzeminski, Cybis, Czapski, Samborski, Waliszewski, Potworowski, Pronaszko, în grafică Skoczylas, Gronowski etc., rămași pentru el necunoscuți. Interesant că dintre aceștia, A. Pronaszko va realiza în 1934 scenografia la piesa Meșterul Manole, care s-a jucat cu mare succes pe scena Teatrului Național din Lvov. Pentru a participa la premiera spectacolului, Lucian Blaga s-a deplasat de la Viena fiind încântat de realizare, așa cum a declarat pentru presa bucureșteană.

___________

1 Nicolae Mareș, Lucian Blaga – diplomat român la Varșovia, Editura p. 190-198

2 Pp. 175-178

3 Pp. 168-179

4 P. 190

5 Arhiva Ministerului Afacerilor Străine, Fond 71, Polonia, 1920-1944, vol. 9 f.48; idem Nicolae Mareș, CulturăArtă Literatură – Știință – Spiritualitate, Editura TipoMoldova, Iași, pp. 160-179fi