Campionii scrisului la reviste

Ne-am gândit că n-ar strica dacă am privi din când în când revistele, căutând să identificăm prezențele publicistice cele mai dinamice, cele mai laborioase din presa noastră literară. Primul loc e deținut probabil, și asta de multă vreme, de Gheorghe Grigurcu. Maratonist redutabil al textului literar, reputatul critic literar poate fi întâlnit cu cronici de carte, cu pagini de jurnal și cu poeme în mai toate revistele din țară: de la România literară, unde deține o rubrică fixă, până la Convorbiri Literare și Ramuri, de la Viața Românească, la Argeș și Acolada, unde poate fi citit, tot așa, număr de număr, cu certe beneficii de lectură. Dar, în ultimul timp, se profilează un alt candidat cu șanse mari la locul întâi pe acest podium al scrisului (cantitate, dar și calitate!): este vorba despre colegul nostru de redacție Cristian Pătrășconiu. Nu numai că realizează pentru revista noastră suplimentul lunar După 30 de ani și semnează săptămână de săptămână interviuri cu scriitori români ori străini, cronici de carte ori articole diverse, dar Cristian Pătrășconiu poate fi întâlnit frecvent în Viața Românească și în 22, dar, mai ales, în Orizont și în Ramuri, două lunare unde el este colaborator permanent, mai harnic decât mulți dintre redactorii acestor publicații: în fiecare număr din Orizont este autorul anchetei revistei și al unui interviu de una sau de două pagini, dar și al unei cronici de carte, iar în Ramuri, la fel, semnează pagini întregi de interviuri și de cronici. Și doi dintre criticii literari cei mai valoroși din țară se remarcă printr-o rodnicie deosebită: Irina Petraș, care semnează număr de număr cronici și recenzii literare în Steaua, în Viața Românească, în România literară, bașca alte publicații; și Ioan Holban, titular al cronicii literare din Convorbiri literare, dar prezent frecvent în România literară, în Luceafărul de dimineață, în majoritatea revistelor din Moldova (și nu numai!). O surpriză este Dan Cristea, pe care-l știam parcimonios cu semnătura sa în periodice. Acum însă, nu știm cum s-a regenerat, cum s-a resetat, cum și-a stimulat pofta de scris, însă cert este că, dacă ne obișnuise să-l vedem prezent doar cu o pagină de cronică literară în Luceafărul de dimineață, revista pe care o conduce, de la un timp este și autorul editorialului, și, de câteva numere, tot el semnează a doua pagină de cronică literară. Dacă o va ține tot așa, curând va avea nevoie de o publicație întreagă pe care s-o scrie singur.